Provocări paideice în realități pandemice

Cercul mincinoșilor alături de șiragul de mărgele

Autorul Articolului: Prof. Alla Apopei

Poveștile aduc un grăunte de neliniște,  […] vin să semene îndoială, să întărească ori să zguduie. 

(Jean Claude Carrière)

„Vii, alerte, uneori deconcertante sau fals naive ... sunt cele mai frumoase și mai pline de miez  dintre cele adunate de-a lungul a câteva zeci de mii de neobositul Jean – Claude Carrière, ...recompunând spiritul umanității în cele mai diverse ipostaze ale sale.” Așa descriu editorii Humanitas cartea „Cercul mincinoșilor. Cele mai frumoase povești filosofice din lumea întreagă” (publicată în limba română în 2013 ), pe care o recomand în acest ultim număr al verii.

Am primit această carte în dar de la o bună și înțeleaptă prietenă, profesoară de limba latină, împreună cu un șirag de mărgele din lapis lazuli, piatra albastră ca cerul, care ,,te îndeamnă să spui ce gândești” (așa este prezentată pe site-urile de astrologie).  O potrivire perfectă între cartea cu sute de povești pilduitoare, înșirate ca mărgelele lazurit pe o sfoară, care te îmbie să le admiri, să le pătrunzi esența (de multe ori chiar apelăm la proba cu dinții), să le prezinți și altora, și accesoriul decorativ plin de semnificații.  De atunci, ori de câte ori ajung într-un moment de impas sau rămân fără soluții în rezolvarea unor situații, deschid această carte, precum evreii vechiul Talmud, și mă las învăluită de înțelepciunea popoarelor, călătorind spre lumi apuse care ne-au lăsat moștenire lumea lor povestită în aceste istorioare cu tâlc, în care ne regăsim și noi astăzi. Este un tezaur sapiențial nesecat, ce adună poveștile civilizațiilor din spații  culturale și geografice diferite – arab, indian, buddhist, chinez, african, evreiesc –aducând lumină în negura gândurilor și faptelor noastre.

„Povestea, ne arată autorul în Prefață, străveche plăcere universală pe care o simțim din copilărie, este atât de trainică pentru că, fără îndoială, are o însușire anume, un principiu deosebit de permanență”, iar povestitorul, fie el și anonim, este acel mincinos, care leagă lumile între ele, epocile și oameni, le creează și le dă forma potrivită situației și ascultătorului. Dacă povestea este o formă de terapie, povestitorul este taumaturgul, cel care aduce vindecarea, miracolul.

Probabil că, la prima lectură a titlului, veți fi tentați să cădeți în capcana jocului de cuvinte, gândindu-vă că e plină lumea de minciuni și mincinoși, că suntem mințiți (o variantă modernă este manipularea) la tot pasul, astfel încât e greu să mai distingem adevărul de minciună. Pentru un cititor mai profund, însă, titlul este o invitație intelectuală care îl provoacă să dea coaja la o parte și să ajungă la miez, descoperind adevărata semnificație a lucrurilor. Și va afla că ficțiunea sau „minciuna” din această carte,  sub forma povestirilor prezentate, devine astfel aliata tuturor, urzeala ce ne place și nu mai vrem să o desfacem.

Și, pentru că exemplul este cea mai concludentă dovadă, vă prezint povestea „Ultimul zbor al șoimului”, din „Cercul mincinoșilor”, reprezentând răspunsul la frământările mele din această  săptămână, legate de unele decizii neinspirate cu privire la începerea noului an școlar.

  Un scriitor iranian din secolul XX, Khanlari, descrie ultimul zbor al unui șoim. Răpitorul survolează peisajul căutând o pradă. Se simte puternic și amenințător, vede tot și domină totul.
Un vânător ascuns trage atunci o săgeată care-l străpunge. Rănit de moarte, șoimul își simte sfârșitul aproape, aripile lui își contenesc bătaia și se închid.
În timp ce cade din înalt, privește săgeata ucigașă și îi vede aripa, făcută din pene de șoim.
Iar atunci, chiar înainte de-a muri, spune:
– De ce m-aș plânge? Tot ce vine deasupra noastră de la noi vine.

 Vă îndemn să intrați în „Cercul mincinoșilor”, pentru a găsi povestea de care aveți nevoie astăzi sau mâine, să faceți proba mărgelei de pe șiragul lung și provocator al vieții, ce merită trăită cu sens și înțelepciune.