De ce există adeseori conflicte între minte și corp? O viziune neo-idealistă și soluția post-umană (continuare)

Robert Lontcovschi11 aprilie 2021

Autorul Articolului: Rareș Neagu, clasa a XII- a C

IV. Sursele conflictului minte-corp și implicațiile lor

Prima cauză a conflictului pe care am prezentat-o este reprezentată de influența sistemului de recompensă al creierului asupra acțiunilor Jīvātman-ului. Aici conflictul este clar, el neafectând liberul arbitru, dar utilizare plăcerii/durerii creează disnonanță între partea afectivă și cea rațională a minții. Problema apare când dorințele sufletului sunt în contradicție cu acțiunile prototipic pozitive pe scala de recompensare, acest lucru fiind remediat prin inducerea de durere fizică ce condiționează Jīvātman-ul să se oprească din a efectua acțiunea.

Cauza a doua, reprezentată de limitarea spiritului are diferite forme, precum și efecte mult mai puternice asupra minții. Spre exemplu, limitarea cognitivă are efecte negative asupra unor procese mentale cu scopul de a asigura supraviețuirea. Unul dintre cele mai importante procese este memoria care în starea primordială a spiritului este diacronic unificată și complet funcțională. În schimb, când spiritul se află în corp memoria este fragmentată și incompletă. Noi ne aducem aminte mult mai ușor evenimente recente sau evenimente care au avut un impact puternic asupra noastra, deci evenimente care sunt mai prezente în mintea noastră. Acest lucru implică existența unui mecanism în creier care să limiteze capacitatea de amintire în funcție de cât de prezent sau important este evenimentul în mintea noastră. Se observă imediat importanța biologică a acestui mecanism ce are ca rol direcționarea atenției către prezent ce face ca omul să fie mai pregătit în cazul în care apar pericole.

Prin urmare, sistemul integrat al creierului de a menține spiritul într-o stare animalică, de supraviețuire, produce conflicte atunci când mintea încearcă să iasă din sfera animală și să se aventureze pe terenuri abstracte deoarece corpul nu are resursele necesare pentru susținerea controlată a gândurilor complexe ce rezultă din astfel de acțiuni. În epoca modernă, astfel de acțiuni și gânduri sunt comune din cauza influxului de informație ce suprasolicită sistemul nervos și accentuează conflictul producând daune soldate cu activarea permanentă a mecanismului hedonic negativ ce produce durere sporind riscul de a dezvolta boli mintale.

Soluția postumană în contextul neo-idealist și implicațiile sale

În contextul secolului XXI, observăm o dezvoltare exponențială a tehnologiei ca apogeu al progresului uman. Integrarea sistemelor cibernetice complexe în sistemul biologic este principala soluție a conflictului. Dacă privim evoluția calculatorului, observăm supremația evidentă a sistemului electronic în favoarea celui biologic.

În primă instanță, reducerea nevoilor fiziologice și modificarea sistemului de recompensă al creierului cu ajutorul sistemelor cibernetice este factorul decisiv în „dez-animalizarea” ființei umane. Acest lucru implică înăbușirea sistemului hedonic, producând libertate de acțiune cu prețul hazardului biologic și pierderi emoțional-biologice. Mulți materialiști consideră că această pierdere îl aduce pe om mai aproape de mașină/robot deoarece în concepția lor toate emoțiile sunt suprapuse „peste” corpul biologic, neexistând emoții de natură pur spirituală, mintea fiind redusă la procese biochimice. Neo-idealismul propus nu suferă de această problemă de dezumanizare a ființei umane, ci privește acest proces ca pe o exonerare a omului din sfera biologică a animalului, lărgindu-i orizontul fenomenologic.

În al doilea rând, expansiunea computațională și algoritmii IA( de inteligență artificială) au dovedit puterea cognitivă pe care o dețin mașinile și faptul că omul nu are nicio șansă de a le întrece în anumite situații precum memoria activă, capacitatea de stocare, și viteza de procesare a informației. Pe de altă parte, la ce „se pricep” oamenii(subiectivitate, inteligență generală, etc.), mașinile nu se pricep. Din perspectiva neo-idealistă, acest lucru este rezultatul a două moduri de existență diferite, i.e. Spiritul constrâns de corp și obiectele intenționale exemplificate de materia fizică. Aplicarea inovațiilor din domeniul tehnologiei prin augumentarea corpului uman rezolvă parțial și problema limitării cognitive generând un sistem creier-computer.

Viziunea neo-idealistă schițează un spirit prins în corpul uman, împreună cu care constituie ființa umană, fiind constrâns de procese biologice de natură logistică ce generează adeseori conflicte la nivel operațional. Deși aceste procese nu afectează liberul arbitru direct, inducerea de durere cauzează favorizarea unor acțiuni relevante din punct de vedere biologic ce duc la condiționarea Jīvātman-ului și deci indirect la restricții de ordin operațional ce constrâng liberul arbitru. Limitarea cognitivă implică o altă latură a încălcării libertății operaționale, cele două fiind combinate atunci când corpul fizic obosește. Spre exemplu, atunci când vrem să citim o carte de 800 de pagini, la un moment dat simțim cum ochii ne dor, amețim și nu mai putem urmării rândul. Surprindem aici condiționările biologice ale sistemului de recompensă al creierului transmițându-ne să ne oprim în pofida voinței noastre, creându-se un conflict evident între corp și minte. Un alt exemplu este reprezentat de rezolvarea unor exerciții matematice extrem de complicate doar cu ajutorul minții. Se observă că în stare hipnagogică capacitatea de a rezolva astfel de probleme crește exponențial, constatându-se o redistribuire a resurselor cognitive(în stare hipnagogică atenția acordată simțurilor externe fiind foarte scăzută), dar și o semi-eliberare a spiritului, corpul biologic fiind mai puțin activ.

Aceste probleme pot fi rezolvate prin augumentarea corpului biologic cu sisteme cibernetice și computaționale ce îl vor transforma pe om într-un cyborg^{^[1]}(organism cibernetic), entitate ce reprezintă unul dintre idealurile gândirii transumaniste.

Prin urmare, pentru prima dată în istoria lumii naturale, o ființă va exemplifica viața 3.0.^{^[2]}(un organism capabil nu numai sa își modifice software-ul(mintea), dar și hardware-ul(corpul), având astfel posibilitatea de a rezolva conflictul dintre ele) schimbând în acest mod viziunea noastră despre lume și despre noi înșine pentru totdeauna, relevând faptul că acest conflict dintre minte și corp este cauzat de formele de existență diametral opuse ale ființei umane, spiritul fiind limitat de corp prin căderea sa în materie, neputând să își exercite puterea deplină.

BIBLIOGRAFIE

1. Berkeley, George, Teoria, Editura Iri, 2006

2. Blaga, Lucian, Trilogia Cunoașterii, Editura Humanitas, 2013

3. Descartes,René, Meditații despre filosofia primă, Editura CRATER, 1997

4. Kant, Immanuel, Critica rațiunii pure, Editura Paideia, 2004

5. Sartre, Jean-Paul, Ființa și Neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Editura Paralela 45, 2004

6. Zimmer, Heinrich, Filozofiile Indiei, Editura Humanitas, 2001

7. https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%88%CF%85%CF%87%CE%AE#Ancient_Greek

8. https://plato.stanford.edu/entries/ancient-soul/

9. https://plato.stanford.edu/entries/consciousness-unity/

10. https://rewardfoundation.org/brain-basics/reward-system

11. https://www.setthings.com/ro/tipuri-de-idealism/