De ce să citim Timpul Alecsandrist?

Autorul Articolului: Teodora Iacob, redactor șef

De 18 săptămâni încoace sau, pentru redacția și colaboratorii Timpului Alecsandrist, de 18 numere ale revistei încoace... cred că vorbesc în numele tuturor colegilor mei, când spun, că a devenit un obicei mult-așteptat din rutina orelor de limba și literatura română ca, cel puțin săptămânal, elevii să primească magica întrebare: „Ce ați mai citit din Timpul Alecsandrist?”. Cu toate acestea, de ce să citim Timpul Alecsandrist?

Pentru că prietenul nostru cel mai bun a scris un articol, poate... Pentru că ne atrage atenția un titlu distribuit pe Facebook, de ce nu?... Pentru că ne tot recomandă proful sau profa de română, sigur... Dar, precum psihologia ne învață, motivația, cu adevărat puternică pentru realizarea unei acțiuni, este cea intrinsecă, nu cea externă, așa că vă invit într-o călătorie printre paginile alecsandriste de timp, ca să descoperim împreună răspunsul personal la „De ce?”.

În primul rând, fiind o activitate de lectură, duminică de duminică, Timpul Alecsandrist ne asigură o doză de informație calitativă și se constituie într-un exercițiu nemaipomenit de literație, folositor atât pentru cei aflați în pregătirea unui examen național, cât și pentru cei care își doresc să nu piardă capacitatea de a relaționa cu semnificațiile unui text. Revista Timpul Alecsandrist, ca portal gazetăresc de exprimare a tuturor celor cu suflet alecsandrist, este o antologie de texte diverse, de la ficțiune, până la non-ficțiune și actualități despre activitățile ce se desfășoară în comunitatea LVA. Să ne amintim doar de superbele poezii, fabule sau narațiuni publicate de talentații noștri colegi, de secțiunea „Provocări paideice”, care ni-i aduce ideatic mai aproape pe dragii noștri profesori, de jurnalele de călătorie, care ne îndeamnă să valorificăm fiecare clipă ce ne este dată, de numeroasele articole pe teme științifice ori filosofice, de belșugul recenziilor literare și al cronicilor de film sau de interviurile cu personalități din sfera culturală a României și nu numai. Timpul Alecsandrist vă oferă, de pildă, posibilitatea să aflați detalii scoase cu migală din dosare prăfuite despre istoria liceului din inima Iașului. Articolele doamnei profesoare Ioana Chiruță, care tratează povestea școlii noastre de la începuturi și până în prezent, sunt rezultatul unei munci îndelungate și pot fi interesante nu doar pentru elevi, foști elevi, profesori și foști profesori, ci și pentru orice pasionat de istorie.

Mai mult de atât, chiar în acest moment, în timp ce vă delectați (sau criticați în minte) cu acest articol, în partea dreaptă și în partea de jos a ecranului vă sunt sugerate alte smaralde ieșite recent din atelierul artizanilor de timp alecsandrist. Da, mă bucur că le-ați observat acum... vă fac cu ochiul, dar așteaptă cuminți să le dați viață printr-un click, precum așteaptă cărțile în bibliotecă sau jucăriile în cutie.

Continuând, aș adăuga că, în al doilea rând, având în vedere că pentru cei mai mulți dintre noi, duminica este ziua în care ne dedicăm timp nouă, familiei noastre, ne relaxăm și ne deconectăm de la haosul și viteza zilelor lucrătoare, cred cu tărie că a rupe 30-40 de minute, pentru a ne încânta simțurile cu Timpul Alecsandrist și pentru a contribui într-o manieră plăcută la propria dezvoltare personală, ar face nuuuumai bine. Și, întrucât am adus în discuție problema timpului necesar, care pare a se eschiva și pe care ne scuzăm că nu îl găsim, mi-aș permite să vă spun că el există, dar trebuie alocat. Departe de mine dorința de a reanima clișee motivaționale cu această idee... vreau doar să subliniez că a citi, din Timpul Alecsandrist, duminică dimineață la cafea, într-o seară înainte de culcare sau în autobuz, în loc de monotonul scroll pe social media, înseamnă o formă de a redeveni stăpâni pe timpul nostru, așa cum artistic exprimă melodia „N-avem timp să dăm timpul înapoi [...], dar avem tot timpul din lume să n-avem niciodată timp... ” (Irina Rimes), și, în subsidiar, de a ne ajuta creierul să nu cadă în adormire.

Deși, ajunși în acest punct al umilului meu text-cadou pentru majoratul revistei, vă puteți gândi că structura de eseu argumentativ, pentru care am optat, nu a fost cea mai fericită alegere pentru a-l face atractiv, eu vă spun că textul se vrea a fi un cvasi-certificat de garanție a efectelor benefice, pe care le aduce cu sine citirea regulată a acestei publicații, un certificat de garanție pe care îl semnează întreaga echipă de redacție, de la mic la mare.

În loc de concluzie, v-aș propune doar să vă imaginați că, dacă acest text ar fi fost un spot publicitar, ar fi recomandat simplu și concis: „Pentru sănătatea dumneavoastră, nu ezitați să consumați Timpul Alecsandrist!”