Despre linii de cod, pasiune și...un hub

Autorul Articolului: Sorin Greu

Prima mea tangență cu tehnologia a avut loc în anul 2008. Aveam 5 ani atunci când tata a adus acasă primul nostru calculator. Eram fascinat de ceea ce puteam face cu el: de la desene în Paint și redactarea de documente în Word, până la ascultat de muzică în Winamp, jucat jocuri și navigat pe Internet.

Inițial, am învățat de la părinții mei cum să folosesc calculatorul, iar în câteva săptămâni am reușit să-i depășesc. După o vreme, am început să mă joc și cu setările din Windows. Mă simțeam ca hackerii din filmele Matrix, dezactivând și re-activând diverse opțiuni, scriind comenzi dubioase și chiar instalând, fără să vreau, viruși informatici (în cele din urmă am reușit să dau calculatorul cu totul peste cap, dar asta contează mai puțin 😅). 

Cu timpul, pasiunea mea pentru internet și calculatoare a crescut din ce in ce mai mult, iar de la vârsta de 7 ani am decis că asta îmi și doresc să fac de acum încolo.

Timpul a trecut, iar eu am ajuns în clasa a 6-a. Am făcut cunoștință în acea vreme cu un tânăr programator, bun prieten de familie cu ai mei. După ce i-am povestit despre pasiunea mea pentru tehnologie, acesta s-a oferit să-mi dea o mână de ajutor cu scopul de a învăța bazele programării. Mi-a oferit o carte care să mă ajute în acest sens și am trecut la treabă.

Trebuie să recunosc că la început nu mi-a fost ușor. Eram destul de confuz când auzeam de elemente relativ complexe pentru un puști de 12-13 ani: ”ce sunt acelea tipuri de date, algoritmi și structuri de date?” Cu toate acestea, curiozitatea mă determina să continui studiul. Cu fiecare filă întoarsă, cu fiecare linie de cod scrisă pe ecranul calculatorului, simțeam cum încep să acumulez din ce în ce mai multe cunoștințe, iar o nouă pasiune pentru crearea de software începea să se contureze.

Doi ani mai târziu, după ce terminasem de învățat tot ce era cuprins în acea carte, începusem să mă plictisesc. Prin urmare, am decis să caut ceva nou care să merite a fi învățat. După câteva ore de research, am descoperit programarea web. Astfel, în loc să învăț în acele momente pentru examenul de Evaluare Națională, stăteam treaz până la 1 noaptea pentru a învăța cum să creez website-uri și aplicații interesante. Deși nu recomand nimănui să procedeze ca mine, acest fapt urma să conteze enorm de mult mai târziu.

Clasa a 9-a a fost, fără îndoială, perioada în care am acumulat cele mai multe cunoștințe în domeniul informaticii. În semestrul întâi am fost acceptat în cadrul clubului de robotică al liceului și am fost admis în cadrul Centrului de Excelență în Informatică, fiind al paisprezecelea dintre cei 120 de candidați înscriși. Tot în acea perioadă am auzit pentru prima dată de Fondul de Burse Centric. Deși nu consideram că voi avea șanse prea mari de reușită, am decis totuși să îmi depun dosarul. Iar, spre surprinderea, am fost acceptat ca bursier.

În cadrul Fondului de Burse Centric am învățat ce înseamnă să lucrezi ca programator la o companie de IT din Iași, avându-l ca mentor pe Andi Grădinariu vreme de trei ani. Prin intermediul lui Andi, am dat de o mulțime de oameni noi din cadrul companiei care mi-au împărtășit din cunoștințele lor, ceea ce a fost super din punctul meu de vedere.

În semestrul doi am continuat în același ritm, participând și în cadrul Olimpiadei Județene de Informatică. Deși nu m-am calificat la etapa națională, așa cum îmi propusesem inițial, am obținut o mențiune și m-am clasat în prima jumătate a elevilor participanți.

Clasa a 10-a aduce cu sine și pandemia de coronavirus, prin care trecem, din nefericire, și la momentul redactării acestui articol. Deși am fost forțați de împrejurări să stăm în case iar nivelul de socializare s-a redus dramatic, am decis să percep această perioadă drept o oportunitate de a mă dezvolta și mai mult.

În martie 2020, am participat în cadrul Centric Express, un program destinat în mod special studenților ieșeni prin care poți învăța mai multe despre domeniul IT, iar în cazul în care te aflai printre primii 3 cei mai implicați participanți primeai și câteva premii interesante. 

Au urmat 6 săptămâni de lucru intens, în care am trecut printr-o mulțime de domenii: de la programare web, testare de aplicații și hacking și până la dezvoltarea arhitecturii unui software. Da, până și aplicațiile pe care le folosim în fiecare zi au așa ceva la bază. 

Ceea ce mi s-a părut și mai interesant însă a fost faptul că, fiind singurul elev de liceu dintre cei participanți, am reușit să ocup locul 2, luând prin surprindere pe toată lumea. Inclusiv pe mine 😅.

Clasa a 11-a a adus cu ea o multitudine de schimbări: începusem să lucrez la primele mele proiecte personale, ce urmau a fi incluse în CV. Deși totul decurgea ca pe roate, aveam totuși o nemulțumire.

Unul dintre lucrurile de care m-am lovit în clasa a 9-a și care m-a pus pe gânduri a fost legat de orele de informatică. Am constatat cu mâhnire faptul că programa propusă era una destul de greu de digerat pentru un elev care se afla la prima tangență cu materia. Astfel, am putut vedea cum elevi cu potențial spre acest domeniu se poticneau de acest lucru, iar în ciuda tuturor eforturilor mele de a-mi ajuta colegii de clasă, o mare parte din ei renunțau instantaneu la ideea de a-și face o carieră din asta.

Acest lucru m-a determinat ca la începutul anului 2021, împreună cu Miruna și Rareș, să dau start proiectului LVA HUB: un concept unic, destinat elevilor din cadrul liceului nostru, prin intermediul căruia îi ajutăm pe cei pasionați de tehnologie să își pună bazele în limbaje de programare precum C++ și să învețe să construiască aplicații web cu ajutorul HTML, CSS și JavaScript. Acum 2 săptămâni am început cursurile, iar feedback-ul primit de la participanți ne îndeamnă să credem că suntem pe drumul cel bun.

În încheierea acestui articol, pot spune că parcursul meu în lumea informaticii a avut o mulțime de suișuri și coborâșuri. Nu a fost ușor, trebuie să fiu sincer aici, dar la finalul zilei pot spune că fiecare clipă din acest lung drum, care va continua și de acum încolo, a meritat din plin.