Despre timp și despre timpurile alecsandriste

Autorul Articolului: Prof. Mona Coțofan

Într-o perioadă de însingurare, impusă de pandemie, adolescenții alecsandriști au descoperit libertatea asocierii, poate mai mult decât în vremurile de liberă circulație printre locuri și experiențe, și au valorificat-o mai entuziast. Dacă până mai ieri îi întâlneam adeseori distrași pe culoarele școlii sau în sălile de clasă, astăzi îi regăsesc mai mereu la întâlniri de proiect, la ore de lectură, la dezbateri, pe grupuri, în clasele virtuale. Și mai dinamici, mai conectați, mai conștienți de meandrele timpului și de nevoia de a-l dilata în funcție de ritmul lor energic.

Îmi amintesc, prin întrecerea lor cu timpul, de Borges și de convingerea că timpul este substanța din care suntem făcuți, dar și de Seneca: Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui îl va face lung. Unde ne întâlnim începând de astăzi? Într-un spațiu onorant, pentru care suntem recunoscători, sub un nume care ne obligă, dar mai ales într-un timp alecsandrist al provocării, al cunoașterii și al maturizării.

Ca orice timp prezent, și acesta se întemeiază pe timpuri trecute, dar fixate definitiv în memorie. Înfiinţată în 1884, Şcoala Comercială, cu sediul, din 1896, în Strada Vasile Alecsandri, a fost reorganizată în Şcoala Medie nr. 2 Mixtă, pe fondul prefacerilor şi al reformelor ce au marcat primele decenii ale secolului al XX-lea. De la 1 septembrie 1951, ea devine Şcoala Medie nr. 6, iar din 1957, i se dă numele lui Vasile Alecsandri, ca o recunoaştere a rolului cultural, politic şi civic al acestui important reprezentant al literaturii naţionale. La 1 septembrie 1962, şcoala se mută în localul actual, din strada Costache Negri. În septembrie l978, instituţia noastră s-a transformat în şcoală generală de 10 ani, pentru ca, în anul 1980, să devină şcoală generală de 8 ani. Anii de după 1989 au permis, ca o reparaţie morală, reînfiinţarea Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” la 1 septembrie 1994.

Timpul nostru continuu este timpul unui oraș al junimiștilor, al spiritului critic, al efervescenței culturale. De astăzi, în timpul nostru continuu se înscrie și Timpul Alecsandrist, ca o promisiune, ca o devenire către noi înșine.

Sursa imaginii: https://andrei1l.wordpress.com/