Experiența studiilor liceale în România - sfaturi de la elev la elev

Autorul Articolului: Andreea Victoria Cojocaru

Sunt în ultimul an de liceu și pentru că o să port un dor imens în mine pentru școala și orașul cărora am avut șansa să le spun “a doua casă”, mă simt profund îndatorată să-mi împărtășesc experiența mea aici, la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” din Iași.

Am nouăsprezece ani, m-am născut la Chișinău, dar mi-am petrecut întreaga existență într-un oraș mai mic decât Chișinăul sau Iașul - Edineț. Acolo am locuit aproape cincisprezece ani, timp suficient pentru a căpătă o imagine comprehensivă și clară nu neapărat a ceea ce sunt, ci mai degrabă a ceea ce aș vrea să devin într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Mulți ani de implicare în activitățile școlare, baschet, pictură, voluntariat și “peer-coaching”, dezbateri, lecții de germană, tabere internaționale, toate au reușit să îmi ofere o anumită cunoaștere a propriei mele individualități. Mă resemnasem cu faptul că Republica Moldova va fi locul căruia îi voi spune “acasă” pentru totdeauna, dar din păcate sau din fericire îmi place să lipsesc de-acasă. Acest lucru a survenit dintr-un amalgam de motive și factori, dar cert este că țara mea de baștină a eșuat în a mă determina pe mine și pe alte sute de mii de basarabeni să își dorească să rămână acasă. În Republica Moldova gimnaziul se încheie odată cu finalizarea clasei a noua, o trăsătură distinctivă față de sistemul educațional gimnazial românesc și pentru că știam sigur că vreau să plec, România era cea mai plauzibilă opțiune. Doar că, la un anumit moment, a intervenit o schimbare de scenariu și la sfârșitul clasei a noua am aflat că voi pleca în SUA pentru a-mi continua studiile în cadrul programului FLEX (Future Leaders Exchange Program), finanțat și fondat de Departamentul de Stat al SUA și administrat de Consiliile Americane. A urmat cel mai marcant an din viața mea, cu multe premiere și victorii.

Ulterior am revenit acasă și mi-am dat seama foarte rapid că frica de a rămâne în Republica Moldova s-a amplificat semnificativ la întoarcerea mea în țară, întrucât am realizat că nici eu și nici Moldova nu avem ce ne oferi, astfel încât am ales în mod deliberat să mergem pe căi separate. Aceasta ruptură aproape definitivă a devenit un element catalizator și poate una dintre cele mai importante decizii luate vreodată. Așa am ajuns să îmi continui studiile liceale în România. Aproape trei ani în care am sacrificat un an în plus de liceu, dar lucrul acesta contează mai puțin, întrucât am căpătat exponențial mai mult alegând să vin aici, decât dacă aș fi rămas în Moldova. Aș minți vehement dacă aș spune că a fost ușor să mă adaptez cerințelor școlii din România, totuși, orice deviere de la realitatea uzuală ne reușește cu dificultate, dar este  imperativă pentru a evolua. Am cunoscut dascăli dedicați, îndrăgostiți de materia pe care o predau, colegi care mi-au devenit prieteni confidenți, am continuat implicarea în cadrul a numeroase proiecte printre care a fost și proiectul “Școli-ambasador ale Parlamentului European” (EPAS). Ba mai mult, cu fiecare zi petrecută aici am reușit să surprind noi forme și posibilități pe care mi le poate oferi fosta capitală istorică.

Actualmente, eu împreună cu elevii din promoția mea urmează să susținem “examenul maturității”, pe care l-am anticipat cu trepidații încă de când am ajuns în băncile claselor primare. Dacă ar fi să acord un îndemn viitorilor elevi care aleg să vină să își continue studiile fie în România, fie la Iași, la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri”, pot să le spun cu o încredere cordială că nu vor regreta nicio clipă. Iar dacă totuși se va întâmpla să aibă un moment de preget, tind doar să le exprim un gând, pe care mereu îl am în minte ca pe o încurajare: Educația este cea mai bună investiție pe care o veți face pe tot parcursul vieții, ce are capacitatea de a vă oferi mai multe oportunități decât ați crede. Evadați din conformism, râvniți mereu pentru ceva mai măreț, fiți lacomi prin a vă dori mai mult. În aceste convingeri rezidă, de fapt, calea spre succes, nu în destin (nu cred că ,,fortuna”- conceptul antic care ne este înfățișat prin divinitatea cu ochii legați care face selecții aleatorii - este coeficientul decisiv). Elementul fundamental al oricărui succes survine din inițiativă, restul este muncă. Educația este cea mai bună investiție pe care o putem face pe tot parcursul vieții, ce are capacitatea de a ne oferi mai multe oportunități decât am putea crede și spera vreodată!

Poza 1 Vizita la Parlamentul European împreuna cu echipa EPAS

Poza 2 Vizita în cadrul Departamentului de Stat din Washington, D.C., SUA