Frunze, frunze

Autorul Articolului: Teodora Mocanu, clasa a 7-a C

Trăim într-o lume în care aerul pe care îl respirăm are o valoare inestimabilă, iar puritatea acestuia se datorează aparent nesemnificativelor frunze.

Științific, frunza este un organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de formă plată, care îndeplinește funcția fundamentală în procesul  de fotosinteză, dar servind și la respirație  și transpirație. Frunzele plantelor ajută la menținerea vieții  pe pământ, deoarece  generează hrană atât pentru  viața  vegetală, cât și pentru cea animală. Frunzele permit plantelor să își îndeplinească  rolul de producători  primari în lanțurile alimentare, generând alimente (zaharuri), prin fotosinteză. Frunzele produc nu numai hrană,  dar generează și oxigen  în timpul  fotosintezei  și contribuie  major la ciclul  de carbon și oxigen din mediu.

Etimiologic, cuvântul „frunză”  provine din latinescul „frōndia”, iar în română e sinonim cu termenul „foaie”. Încă din cele mai vechi timpuri, omul a remarcat-o  ca dătătoare de viață și sursă de inspirație. Îi găsim imaginea imprimată în picturi rupestre, pe arme, pe vase și pe monede. La noi în țara, provenind din arta dacilor, regăsim motivul frunzei pe toate porțile țărănești  din Maramureș, Bucovina și Oltenia. Motivul frunzei apare nu numai pe porți, ci și pe pereții caselor, pe stâlpii pridvoarelor, pe frontoane, pe grinzi și pe obiecte de mobilier.

Cu toate că textele populare încep, de regulă, cu sintagma  „Foaie verde”, simbolismul frunzei rămâne deosebit  de sărac. În Bucovina, se crede că dacă vor cădea frunzele de timpuriu, e semn că recolta  anului viitor va fi îmbelșugată. În seara (noaptea) Anului Nou, în Țara Chioarului, fetele așază pe plita sobei frunze de verdeață, două câte două, dându-le numele fetei și băiatului despre care se spune că se plac; dacă frunzele se aproapie una de cealaltă înseamnă că tinerii se vor  căsători în acel  an. În Suceava, dacă visează cineva căzând frunze din arbori, înseamnă boală foarte grea sau chiar  moarte; dacă visează frunze de viță -de -vie se va mania,  pentru că va deveni obiectul  unor intrigi.

Și, evident, frunza este motivul atât de prezent în literatură:

„Ca tine, pom cu- atât belșug de frunză,

Aștept un fir de vânt să mă pătrunză

Frunzele tale sunt simțirea mea

Frematătoare ca și ea.”

                           (Tudor Arghezi- Frunzele tale)

„Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag

Stau oamenii-n drum să m- audă cum cânt.”

                              (Ileana Mălăncioiu- Vis)

„El a întins spre mine o frunză ca o mână  cu degete.”

                                              ( Nichita Stănescu- Necuvintele )

„Frunză verde- nucă dulce!

Cu mireasmă de câmpie

Boarea vine de-mi aduce

Ce mi-a fost de jale mie.”

                       (Iulia Hașdeu- Frunză verde- nucă dulce-doină românească)

„Noi ne-am scris sufletul

Pe frunze…

Codrule,

Dă-mi toate frunzele tale

Să cânt cu ele

Sau mai bine cântă tu

Și cu sufletul meu”

                      (Marin Sorescu- Foaie verde)

Frunză

Nemuritoare, fremătătoare

Cântând, încântând, renăscând

Ești izvorul vieții noastre.

Altar…