Gustul amar – “Veronika se hotărăște să moară” de Paulo Coelho

Autorul Articolului: Maria Mirabela Bouroș

Cartea urmărește povestea unei tinere de 24 de ani care nu mai vede sensul de a trăi, fiindcă cei mai frumoși ani ai vieții ei au trecut fără a lăsa ceva memorabil. Toate zilele seamănă între ele, neexistând ceva care să o surprindă, care să o scoată din fluxul plictisitor al realității și să-i coloreze viața. Astfel, ajunge la concluzia că trăiește degeaba și încearcă să se sinucidă prin intermediul unei supradoze de somnifere. Eșuează chiar și în acest aspect și ajunge în Villete, un ospiciu de nebuni, și află că mai are câteva zile de trăit.

E greu să te afli în așteptarea morții, care simți că te pândește după fiecare colț, incapabil să mai schimbi ceva. Cel puțin la început, pentru că după înțelegi că nu mai contează nimic și încerci să-ți trăiești viață la maxim (sau cât a mai rămas din ea), fără limite, fără regrete. Veronika renunță cu desăvârșire la toate normele societății, vorbește direct, își învinge fricile și nu-i mai pasă de părerile celorlalți din jurul ei, fiind mult prea concentrată pe faptul că are un timp limitat la dispoziție. Oricum, cine ar fi judecat-o, era în casa de nebuni!

M-am simțit păcălită, ademenită într-o capcană și obligată să-mi înfrunt toate temerile și limitările. M-a durut realitatea. Sunt o Veronika, cu toții suntem într-o oarecare măsură. Cu toții nebuni, cu toții obosiți să ne prefacem pentru a fi acceptați de societate, dorind atât de mult să fim plăcuți de oamenii din jurul nostru, încât renunțăm la lucrurile pe care le iubim.

” În definitiv, vina pentru tot ce se înâmplă în viața noastră ne aparține în exclusivitate. Mulți oameni au trecut prin aceleași dificultăți  ca și noi, dar au reacționat în alt mod. Noi am căutat calea cea mai lesnicioasă: o realitate separată.”

Este o carte despre acceptarea de sine, despre trăitul vieții la maxim, despre irosirea timpului și despre dorința continuă de a ne integra în societate, de a ne crea o imagine bazată pe standardele contemporane. Este o carte ce te îndeamnă să fii tu, o carte care te provoacă să-ți învingi frica, să lași la o parte temerile și să îți urmezi visele. Autorul transmite un mesaj atât de simplu, dar totuși pe care alegem să îl ignorăm atât de ușor. Să nu te lași niciodată pradă unor tipare stabilite de societate, deoarece viața e trăită pentru noi, nu pentru cei din jurul nostru.

Și totuși, moartea este finalul sau începutul vieții?

Sursa Imaginii: carturesti.ro