Ierarhia socială – scări de urcat și de coborât

Autorul Articolului: Alexandra Elena Iordachi, clasa a 10-a D

Este primul articol pe care îl scriu pentru a fi publicat în revista pe care o citesc săptămânal și aștept cu nerăbdare să apară următorul număr. Mi-au trebuit ceva timp și curaj ca să mă decid să scriu despre acest subiect, pe care îl observ în societate și care m-a pus de atâtea ori pe gânduri – etichetările și ierarhizările sociale. M-am dus la DEX pentru a înțelege semnificația termenului și am am aflat că definiția semantică, potrivit DOOM 2009, este aceasta: „ierarhie, ierarhii - sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare, din fr. hiérarchie” (profesoara noastră de latină ne-a precizat faptul că termenul are etimologie greacă, ιεραρχία, derivat de la ιερός- sacru și άρχω – α fixa o regulă).

Trecând de pragul primilor ani de viață, în copilăriei, când ne jucam în parc, adesea auzeam de la părinți, bunici : "Nu te juca cu copilul acela, este obraznic/sărac/nu este curat etc". Privind această situații cu ochii de acum, cred că acesta este începutul, neconștientizat de părinți, al formării unor atitudini de ierarhizare la copii, primul pas spre învățarea discriminării și a standardelor irealiste imprimate în mintea lor fragedă.

Într-o notă mai serioasă, discriminările rasiale, culturale și religioase au existat în societate încă din vremurile antice, dar atunci lucrurile erau altfel, oamenii nu erau atât de evoluați cultural, nu exista democrație, deși cuvântul apare în Grecia Antică, pe timpul lui Pericle, și nici Carta Drepturilor Omului, pentru care sute de generații au fost sacrificate. Sunt numeroase exemple pentru a ilustra acest lucru, dar cel care îmi trece prin minte acum este romanul "Hoțul de cărți", scris de Markus Zusak, ce prezintă strădania unei familii germane care încearcă să se ocrotească un tânăr evreu, în perioada nazistă.  Un alt exemplu de discriminare este femeie versus bărbat, o problemă care persistă încă de la începuturile istoriei și ne învață misoginismul, violența, complexul de inferioritate, munca valorizată discriminatoriu.

Cu siguranță, nu este greșit ca atunci când ne alegem prietenii să avem un număr de criterii, este chiar indicat, dar acestea trebuie să aibă în vedere valorile și caracterul, nicidecum situația socială, etnia sau aspectul fizic! Însă, acest articol nu este despre cum să ne alegem prietenii , ci despre faptul că toți facem parte dintr-un sistem cu elemente de subordonare, conform definiției din DEX, chiar dinainte de nașterea noastră. După venitul familiei, înfățișare și comportament, suntem etichetați și adăugați unei categorii care a fost creată la limita dintre ieri și azi, conform criteriilor care definesc societatea în mentalitatea mulțimii.  Și această ierarhie o observăm cel mai bine în liceu, unde fiecare elev este primit într-unul din grupurile existente: al "tocilarilor ", "atleților", "popularilor sau al "persoanelor care doar ne sunt colegi și despre care nu știm nimic ". Peste ani, ne întrebăm cum ajungem adulți cu sufletul gol, cu un exterior fresh, nou-nouț, dar cu un interior pustiu, cu pasiuni și speranțe năruite, fără prieteni și familie, încorsetați în relații superficiale și bazate doar pe interes. După cum puteți observa, exista multe scări de urcat si coborât în aceasta viață, de aceea singurul meu vis, în care sper sa nu dau greș, este acela de a ajunge un om bun, tolerant și curajos.

Tema determinismului ilustrează ideea că omul este produsul locului din care vine. Ca în exemplul grupurilor din perioada liceului, se pare că fiecare poartă o eticheta cu toate detaliile necesare pentru a fi judecat/ bârfit de alții. În literatura din perioade și societăți diferite găsim multe exemple, în mod special la reprezentanții realismului, care analizează acest subiect. Cartea care subliniază cel mai bine tema determinismului este romanul “ION” de Liviu Rebreanu, în episodul introductiv al horei, care dezvăluie stratificarea socială a obștii și mentalul colectiv al satului.

Și atunci apare întrebarea firească: oare nu putem depăși nivelul care ne-a fost predestinat. Așa funcționează societatea? Este un ideal social ca fiul de doctor să fie doctor, iar cel de sudor să rămână sudor? Nu, nu pentru societatea și pentru secolul meu! Această gândire este învechită și cât se poate de dăunătoare, chiar dacă adesea o întâlnim și astăzi. Nu ne putem alege cariera și persoana iubită doar pentru că așa au zis glasurile ce judecă pe fundal!

Mesajul meu pentru toți tinerii este de a avea curajul, educația și tăria de caracter ca să rupem cercul vicios, să depășim stereotipiile și mentalitățile periculoase. Să luptăm pentru visurile noastre și în numele generațiilor trecutului care s-au sacrificat ca noi să fim altfel!