Îmi plăcea

Autorul Articolului: Claudia Dăscălița, elevă în clasa a IX-a, este pasionată de literatură și a descoperit de curând pasiunea exprimării lirice a emoțiilor. Primele ei creații vor fi împărtășite și cititorilor Timpului Alecsandrist.

Îmi plac ochii ei. Un albastru sufocant precum înaltul cerului,

păstrând secrete și având înțelesuri ascunse.

Privirile primite de la ea îmi ardeau corpul într-o neînțeleasă curiozitate și

îmi scăldau buzele în siropul plăcerii nevinovate.

Atingerile vârfurilor degetelor ei reci pe pielea mea caldă

se simțeau ca fulgerele verii, tăioase și profunde.

Gânduri îmi inundau mintea.

Poate îi puteam lua mâna și să-i urmăresc fulgerele de pe încheieturi,

să văd dacă liniile de pe palmă trasează, în mod secret,

o hartă către rai. 

Pieptănându-i părul moale și negru, stele cădeau în poala mea,

căutând pace și liniște în nebunia ei.

Ușor, pe fața porțelanată, se fac văzuți niște timizi pistrui care

construiesc constelații pentru ființele pierdute, așteptând să le ghideze.

În urgia nopților furtunoase, sufletul ei pur

aștepta să spună povești pentru cineva care să asculte, strigând în surzenia întunericului

cuvinte indisponibile minții și predestinate inimii.

Îmi place când ea stă pe patul de trandafiri, tremurând la adierea brizei tomnatice,

cu luna pictând culori moarte pe pielea ei divină

îmbrățișată de spinii frumuseții.

Uitându-se în sufletul meu fără strop de ezitare, îmi șoptea ușor cu un glas sumbru:

,,ce ar face inima dacă lacrimile ar lăsa cicatrici…”

Și în sfârșit s-a întâmplat.

Ea a găsit acea fericire tânjită în palmele cuiva.

Și când frunzele copacilor pictate cu sângele toamnei prevesteau inevitabilul,

Am știut că s-a terminat.

În acel moment, soarele meu a apus, iar cerul s-a împărțit în două. 

Îmi plăcea...