Între maturitate și pisici roz

Autorul Articolului: Alexia-Cătălina Matei

Cine nu își aduce aminte de istețul Motan încălțat din basmul lui Charles Perrault sau de fantomatica pisică de Cheshire, care vorbește în parabole, zâpăcind-o pe Alice în Țara Minunilor cu rânjetul său misterios. Cu toții aveam câte un prieten imaginar când eram copii (unii mai au și acum!), dar nu toți au avut norocul de a-l întâlni pe cel mai trănsit personaj al secolului: Profesorul Miorlau. Acesta are ochii albaștri și blănița roz. Poate o să vă întrebați ce predă acesta…Ei bine, el predă limba pisicească. Toată ziua repetă diferite tipuri de miorlăieli pentru a nu uita vreun cuvânt din vocabularul său imens din limbajul pisicesc. Pe lângă faptul că este un profesor emerit, mai are și nenumărate premii la olimpiade (dinaintea pandemiei, când se organizau), fiind cunoscut de tot mapamondul animalier. De exemplu, anul trecut, la olimpiada din vară, a luat locul 1 la concursul de mâncat Whiskas. A obținut un scor record pentru 10 kilograme de mâncare in numai 7,2 secunde. Ce mai mâncăcios…! Unde mai punem și faptul că e un atlet nemaipomenit? Când era mai tânăr..acum 6 luni...(10 ani pentru el - ca e pisică și timpul trece mai repede pentru el - dar să nu îi reamintiți că e bătrân…că devine țâfnos…!!) a câștigat olimpiada națională de alergat la categoria felinelor…greu de crezut, știu, dar a trebuit să fugă ca să se apere, era singurul participant…și era și alergat de o haită de pitbulli…Ce mai amintiri…

Pe lângă toate caracteristicile sale deosebite, unde mai punem și faptul că e un Don Juan mai mare chiar și decât Motanul Încălțat? Atrage tot felul de actrițe celebre din lumea mondenă, precum Duchess din ,,Pisicile aristocrate” sau celebra Hello Kittty. Toată ziua primește scrisori prin porumbei de la toate pisicuțele din lume. Dar el nu le citește niciodată. Se mulțumește doar cu porumbeii aducători de scrisori…În ultima perioadă a devenit cam gras. Dar nu acceptă să îi spun așa. El îmi garantează că arată puțin mai rotofei de la blănița sa ,,moaaale și pufoooasă”. Probabil vă întrebați cum de înțeleg ceea ce zice. Sunt oare întreagă la minete? Vă dau un răspuns de 100 de puncte. NU, NU sunt nebună. Cartea lui Pisica Hippolyte Taine ,,Viata si opiniile filosofice ale unei pisici” m-a ajutat să înțeleg mai bine cum vede o pisica lumea și care sunt valorile pisicești (cea mai tare mi se pare această reflecție: ,,Lumea este o imensa omletă”).

Profesorul Miorlau s-a apucat de învățat limba română. Vă spun sincer. Vorbește vreo 20 de limbi, printre care unicorneza și veverițeasca. Este un motan foarte inteligent, poate pentru că e prieten bun cu arogantul motan din ,,Blues pentru o pisica neagră” al lui Boris Vian. Idolul său este Garfield…pisica obeză de la desene…Să nu îi spuneți că știți de la mine..dar presupun că mânâncă așa de mult pentru a se îngrășa, adică pentru a arăta la fel ca Garfield. Acum îmi dau seama…cred că acesta este motivul pentru care mi-a cerut vopsea portocalie de ziua lui. Ce hoțoman! Dacă tot se vopsește, sper să nu îmi păteze covorul…eh..si ce dacă îl pătează? E profesor..are resurse să îmi cumpere unul nou.

Profesorul Miorlau este și un foarte bun cântăreț. A lucrat acum o perioadă la Opera din Viena. Dar era prea bun, așa că a demisionat. Cei de la conducere au fost nevoiți să angajeze pe altcineva pentru a șterge geamurile. Acum, după cum v-am zis, e profesor de limba pisicească. Este amuzant să îl văd în fiecare dimineață cum își deschide laptop-ul ultra mega giga extra (si alte cuvinte care să arate ce vreau eu să exprim) performant și se chinuie cu gheruțele sale mici și ascuțite să intre pe Google Classroom. Conform statisticilor (nu știu cine a făcut statisticile), domnul Miorlau are cel mai zgâriat laptop din Europa. Plânge în fiecare dimineață când vede device-ul scump zgâriat și ieșit din garanție. Numai prietenii lui, șoriceii, mai reușesc să îl distragă de la supărările sale…dar de obicei nu scapă nemâncați. E un motan pus pe șotii mai ceva decât jucăușul Tom, aflat întotdeauna în conflict cu Jerry! Nu știu ce să mai zic…mă opresc din scris, să văd dacă nu a mai făcut vreo poznă…