Jur pe fericire

Autorul Articolului: Iulia Rotaru

Fericirea e importantă, dar nu-mi dau seama de importanța ei în viața mea decât atunci când o simt

Sunt de părere că există milioane de sentimente în lume, tocmai pentru că există milioane de oameni pe pământ. Fiecare are propriul său trecut, pe care l-a trăit în propriul său mod. Fiecare a gestionat situația altfel, a privit-o cu ochi diferiți, așa că nu ne putem rezuma doar la sentimentele a căror nume deja există. Sunt sigură că există alți fiori nedenumiți și nedescriși încă. De exemplu, eu nu știu exact ce am simțit atunci când m-am trezit la ușă cu doi căței, Scooby-Doo și Marta. Să fi fost bucurie combinată cu altceva? Și nu, nu era acel Scooby-Doo care fuge cu Shaggy după mâncare, fantome și strigoi, și nici acea Marta care a mâncat supă alfabet.

Printre aceste sentimente, emoții și fiori, își face simțită prezența și fericirea, ceva greu de explicat. Vă spun de la început că nu am studii în acest domeniu, nu mă consider o expertă. Mă prezint doar cu o mică inimioară, care a cunoscut ceva freamăt și tresăriri la diverse sentimente, și cu câteva persoane care au stat să își adune gândurile legate de acest subiect. În plus, o să regăsiți de multe ori cuvântul „fericire”. Așadar, revenind, fericirea face pare dintr-o mulțime de alte bazaconii. Atunci când ne gândim la ea, ne gândim la un sentiment la fel ca oricare altul. Ei bine, am fost foarte surprinsă să aflu cât de diferite sunt formele fericirii care apar în ochii oamenilor, deși este ceva la care oamenii nu se gândesc foarte des în țara noastră.  

             

 Am făcut un chestionar cu șase întrebări despre fericire, pe care l-am trimis la câteva persoane pentru a-l completa și am sărit în sus de bucurie pentru toate răspunsurile primite. Niciunul nu este la fel, semn că fiecare persoană are o perspectivă unică asupra acestui subiect. La prima întrebare: „Ce înseamnă fericirea pentru tine?”, un copil a răspuns că fericirea înseamnă să fii tu însuți. Alții au spus că este un subiect abstract, apoi că fericirea înseamnă timpul petrecut cât mai mult afară, pe o pătură, în mijlocul pustietății, departe de oraș. Un profesor a afirmat:  „Fericirea pentru mine este dorul continuu de Dumnezeu și iubirea de aproapele”. Iar un fotograf a zis că fericirea „depinde, uneori e vorba de o realizare, alteori de o persoană, dar si de lucruri materiale.”. Fericirea unei mame înseamnă sănătate și liniște. Două definiții care m-au uns la inimă au venit de la un specialist în PR și de la un copil. Prima exprimă astfel acest sentiment: „Fericirea e ca atunci când ți-e frig și simți că te trece un fior pe șira spinării”. A doua prezintă fericirea ca pe o ,,senzație care face colțurile gurii să se înalțe fără a-ți da seama, atunci când te bucuri pur și simplu de anumite lucruri/persoane/momente”. Așadar, vedeți că fiecare persoană înțelege fericirea într-un alt mod.

Oamenii sunt bucuroși când se trezesc cântând cu o voce ce falsează melodii preferate cu prietenii, când privesc apusul, când au realizat ceva măreț, cum ar fi luarea Bac-ului, când au devenit mame sau ori de câte ori își dau seama de cum funcționează firele Universului și că nimic nu este întâmplător, toate fiind conectate între ele. Cred că Fericirea asta este mai ceva ca vulpea care l-a păcălit pe urs, pentru că uneori poți simți mai multă, iar alteori mai puțină, dar important este să fii fericit. Spre exemplu, când termini temele pentru ziua următoare de școală, ești fericit, dar când faci ceva ce îți place, fericirea este mult mai mare.

Și în ceea ce privește importanța ei opiniile oamenilor diferă. Unii cred că este importantă, deoarece aduce mai mult randament în activitățile care îi interesează. Alții consideră că are un rol foarte important, astfel încât să aibă parte de momente de fericire în fiecare zi, dar sunt și oameni care nici nu vor să audă de așa ceva. Când i-am întrebat pe respondenții mei care a fost momentul în care s-au simțit cei mai fericiți, răspunsurile au fost extrem de variate, de la ,,când mă simt iubiț”, ,,când au ajuns la liceul dorit”, la momentul în care au auzit pentru prima dată apelativul „mama” de la odraslele lor. Alții sunt nehotărâți, spunând: „Nu pot alege, am momente mari și mici care mi-au adus fericire la intensitate maximă. Totuși, o fericire de rutină pe care o simt este dată de tot ceea ce am, tot ceea ce sunt și tot ceea ce mă înconjoară. Cred că e fericirea mea permanentă pe care o port cu mine”.

Mi se pare fascinant faptul că nu poți vedea un lucru propriu-zis, dar poți vedea  manifestarea acestuia și modul în care transformă oamenii. De exemplu, am văzut fericirea printr-un tremurat ușor, țipete, țopăit, plânsete, zâmbete sau toate deodată. Să vezi atuncea fericire maximă!

Dacă mă întrebați pe mine, astăzi, când scriu articolul, fericirea a apărut când mi-am dat seama că am supraviețuit fără niciun laptop, telefon, televizor sau alte asemenea ,,acareturi”, din cauza unei pene de curent.

Voi încheia aceste multe rânduri de cuvinte cu alte câteva, care nu îmi aparțin mie, ci unui om care este pe aceeași lungime de undă cu mine: „Poți să fii fericit, dar să simți fericirea în cantități mai mici atunci când nu ești tu în regulă cu cine ești ca om, nu te apreciezi și nu te cunoști. Atunci cred că poți simți fericire, dar nu la adevărata ei intensitate. Odată ce tu cu tine ești bine ca om, abia atunci poți simți fericirea ta și, mai ales, fericirea celor din jur.”

Fiți fericiți, indiferent de vremuri și de vârstă!