Jurnal de tabără

Autorul Articolului: Octavian Butnariu, clasa a 8-a C

Cum să petreci vacanța de vară altfel decât într-o tabără? Eu nu o pot imagina în alt mod, așa că, an de an, aștept această experiență, mereu diferită. Tabăra mea din această vară a avut loc la Straja, un loc plin de priveliști frumoase și oameni foarte primitori.

Când am ajuns acolo, dupa 9 ore de mers cu masina, m-am întâlnit cu grupul nostru și cu instructorii, care ne-au întrebat de unde suntem și au fost foarte surprinsi că am bătut atâta drum pentru această tabără și ne-au promis că nu vom regreta alegerea. Evident, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne pregătim bicicletele, căci pentru ciclism ne aflam noi acolo!

În prima zi, după ce am mâncat, am fost să ne obișnuim cu bicicletele si cu instructorii,  să vadă cât de cât nivelul nostru în acest sport și ne-au explicat lucruri foarte importante, precum învățarea din greșeli. În ciclism, greșeala înseamnă o căzătură zdravănă din care întotdeauna trebuie să înveți cum să progresezi. Apoi am plecat să vedem traseul, care se numea Baloo, în onoarea  unui urs aflat acolo  intr-un țarc. Prima oara când am văzut traseul mi-a fost frică, deoarece era foarte abrupt, dar, după ce am coborât 5 metri, am prins curaj și nu m-am mai lăsat intimidate, chiar dacă acest traseu e unic în România prin gradul lui de dificultate. A contat și experiența, căci mai încercasem trasee dificile.. După ce ne-am mai dat o dată pe traseul Baloo, am plecat spre cabană și  a apărut,  din păcate, și primul accident, căci un copil s-a lovit și și-a fracturat umarul, fiind nevoit să se ducă la spital, apoi acasă.

 A doua zi am mers pe acelasi traseu, dar ne-am dat mult mai bine, deoarece cunoșteam locul și am reușit să dau transfer la două rampe. A urmat un workshop, unde am învațat să abordăm contrapantele corect.  Un traseu nou, care se chema Traseul lupilor, a fost destul de distractiv, deoarece avea multe rădăcini, dar și foarte periculos, deoarece avea râpe de cam 20 de metri si puteai să cazi la orice neatenție. Din fericire, nu erau și lupi!

În ziua a treia, instructorii s-au dus sa umfle airbagul și recunosc că nu am vrut să mă dau, deoarece eram speriat să sar pe o rampa așa mare, dar unul dintre instructori m-a convins să încerc și sunt foarte fericit acum că nu am ratat o așa ocazie. Nu mă așteptam ca o rampă să te tragă așa tare în spate și să trebuiască să te ții atât de tare de ghidon, dar mi-am amintit tot ce învățasem la fizică și m-am simțit mai sigur pe mine. După căteva sărituri, am încercat să fac și niște scheme, nu au ieșit așa de bine, dar, dacă voi mai avea ocazia de a mă mai da, voi încerca să le fac perfecte și să încerc și unele noi.

Pe urmă am fost la Parâng, pe un traseu pe care l-am făcut cu ajutorul unui instructor. Traseul a fost foarte frumos, avea multe rădacini, un covor de  frunze  care te făcea să aluneci, pământul reavăn mult  abur. Pe la finalul traseului, un băiat s-a speriat de un câine si am cazut cinci dintre noi, dar cel mai tare s-a lovit fratele meu, care a intrat într-un parapet și eu am sărit peste el, deoarece nu aveam timp să franez, dar am avut noroc de genunchere. Din fericire, a fost mai mare sperietura, dar am și învățat ce important este echipamentul purtat correct. Am admirat priveliștea minunată, după care am facut cea mai lungă coborâre a vietii mele, de 15 km,  apoi am plecat spre cabană, unde am avut un workshop cu unul dintre instructori și am învățat să ne dăm pe balanceboard și care este diferența dintre mușchii statici si cei dinamici si cât de importanți sunt cei dinamici în activitatea de ciclism montan.

Ultima zi a venit foarte repede și am fost la Vulcani, unde am urcat cu telegondola împreună cu bicicletele, pe deasupra unui peisaj care ne-a uimit prin frumusețea lui. A fost un traseu destul de dificil, deoarece nu puteai vedea ce va urma în fața ta, pentru că erau foarte multe curbe, dar am ajuns la final, în ciuda tuturor obstacolelor.

Sper să mai am ocazia să merg pe traseele de la Straja, mai ales pe Baloo, să încerc scheme noi, să mă dau mai rapid, să mă mai distrez, ca în această tabără de neuitat. Chiar dacă anul acesta am de parcurs un traseu școlar cu multe primejdii, cel spre Evaluarea Națională, simt că experiența acestei tabere m-a transformat într-un învingător.