Karl Marx și critica capitalismului

Autorul Articolului: Lara Homsi

Când vorbim despre capitalism, nu putem să nu ne gândim la filosoful Karl Marx, filosoful care a dat naștere uneia dintre cele mai influente ideologii ale existenței umane, un analist al capitalismului, un profet al emancipării umane, fiind unul dintre fondatorii comunismului, criticând capitalismul într-un mod vehement datorită faptului că acest sistem economic împiedică dezvoltarea omului și stopează libertatea acestuia. Prima sa idee era aceea că singurul obstacol care împiedică progresul uman este religia și că această separare existențială, cauzată de religie, ne limitează potențialul uman. Doar abandonând deziluziile sale am putea progresa cu adevărat. Mai târziu, acesta a fost de acord cu rațiunea universală a lui Hegel, numită și forța motrice a istoriei, dar considera că afirmația acestuia este de fapt cu susul în jos. Hegel susținea că schimbările la nivel spiritual se află la originea schimbărilor materiale ale existenței, cât timp Marx credea că condițiile materiale, ce susțin gandirea dintr-o societate, determină noi condiții spirituale. Toate etapele istorice se caracterizează printr-o opoziție între doua clase sociale. În societatea sclavagistă din Antichitate a existat o opoziție între sclavi și cetățenii liberi, în societatea feudală, între seniori și țărani, iar după aceea, între nobili și burghezi. În epoca din care Marx făcea parte, în societatea capitalistă, era prezentă opoziția între capitaliști și proletari, adică opoziția între cei care dețineau și cei care nu dețineau mijloacele de producție. Am putea spune că munca ne influențează conștiința, dar și conștiința noastră influențează felul în care muncim. Pentru Hegel, la fel ca pentru Marx, munca este un aspect pozitiv, fiind strâns legată de esența umană.

Noi suntem ființe productive, iar tragedia care stă la baza capitalismului este aceea că munca este conturată de acțiuni repetitive, fapt ce duce la indiferența și ura pe care o manifestă unii oamenii asupra muncii lor zilnice. Am creat un monstru care în final nu mai este sub controlul nostru, muncitorul fiind zdrobit și înlănțuit de linia de producție. ,,În capitalism, devenim jucăriile unor forțe străine.’’

În sistemul capitalist, proletarul muncește pentru altcineva și astfel munca sa devine ceva ce este exterior omului, devenind în cele din urmă străin de propria muncă și de el însuși. Dacă ești separat de fructul muncii tale, dacă renunți la creativitatea ta, atunci îți pierzi individualitatea. Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a publicat în 1848 Manifestul Partidului Comunist, cuprinzând una dintre cele mai influente propagande politice din toate timpurile. ,,Comuniștilor le repugnă să-și ascundă vederile și intențiile. Ei declară fățiș că țelurile lor pot fi atinse numai prin doborârea violentă a întregii orânduiri sociale. Să tremure clasele dominante în fața unei Revoluții Comuniste! Proletarii nu au de pierdut în această revoluție decât lanțurile. Ei au de câștigat o lume.’’

Capitalismul este un sistem economic ce se autodistruge datorită faptului că acesta nu este călăuzit de rațiune, purtând în el propriul sfârșit, fiind un element de progres. Revolta proletarilor și stăpânirea de către ei a mijloacelor de producție duce la crearea noii clase sociale, numită și dictatura proletarului. În schimb, după o perioadă de tranziție, îi va lua locul comunismul, societatea fără clase, caracterizată prin controlul statului asupra băncii și finanțelor.

Să ne imaginăm că fiecare dintre noi este un membru al unei adunări importante care trebuie să stabilească ansamblul legilor pentru societatea de mâine. Membrii acestei adunări ar fi obligați să se gândească, o dată pentru totdeauna, la toate aceste legi viitoare, pentru că odată ce se vor pune de acord și le vor nota, vor muri pe loc. Dar s-ar trezi în regimul ale cărei legi le-au votat. În schimb, nu vor ști ce loc vor avea ei în acea societate. Această societate ar fi o societate dreaptă datorită faptului că ea ar fi concepută de oameni ,,egali’’. N-ai cum să știi dacă te vei trezi în pielea unui bărbat sau a unei femei și, cum fiecare are o șansă din două să fie bărbat sau femeie, suntem îndreptățiți să credem că societatea va fi la fel de dreaptă pentru ambele sexe. Acest exemplu a fost dat de un filosof al moralei, John Rawls, susținând faptul că libertatea și egalitatea trebuie să coexiste, fiind o necesitate într-o societate democratică.