La pas, prin istorie

În interiorul cetății se pot vedea vestigiile bisericii, fântâna care alimenta cetatea și cele două turnuri de supraveghere ale cetății. În interiorul camerelor din turn se află un mic muzeu cu obiecte vechi, tipice săsești, care ilustrau viața  din satele din perioada feudală.

Am oprit apoi la Cetatea Rupea, una dintre cele mai vechi cetăți din România, primele semne de așezări omenești datând din paleolitic și neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.Hr). Prima atestare documentară datează din anul 1324, când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicată: bazaltul.

Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.

Acesta a fost fondat în secolul al XIII-lea de sașii din zonă. Până acum 10 ani, în sat se putea ajunge doar pe cale feroviară. Accesul dificil a făcut ca satul și tradițiile sale să se conserve foarte bine, drept dovadă că aici se găsește unul din cele mai vechi costume tradiționale din România. În mijlocul satului se găsește una dintre cele mai frumoase biserici evanghelice din lume. În interiorul fortificațiilor, biserica datată din anii 1600-1700, reprezintă punctul de atracție. Cristelnița este compusă din partea superioară a unei coloane cu capitel, în care a fost sculptată adâncitura pentru apa de botez.

În interiorul bisericii se află orga perfect funcțională și utilizată la slujbele care au loc periodic în rit evanghelic. Constructorul de orgi din Țara Bârsei, Johann Thaiss, a construit în anul 1817 altarul neoclasicist cu orgă și galerie în partea superioară. Orga formată din 8 părți are 570 de flauturi și a fost restaurată în anul 2008. Pictura de pe altar, realizată în stilul nazarinenilor, a fost pictată de Losef Pancratz la sfârșitul secolului al XIX-lea. Turnul de la intrare în fortificație era rezervat pentru păstrarea alimentelor în perioadele de invazie a dușmanilor. În turn, numit și turnul slăninii, oamenii veneau într-o anumită zi din săptămână, pentru a lua  o bucată din slănina lăsată spre păstrare.

Stema actuală a municipiul Brașov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conține un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune ale Țării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reședință de județ. Semnificația în ansamblu a stemei este „Înțelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Națională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.

Unul dintre cele mai atractive obiective din Piața Sfatului este Biserica Neagră,  cărei construcție a început în 1383. În 1477 este terminată, dar din cauza lipsei de fonduri al doilea turn nu va mai fi terminat vreodată. Numele bisericii vine de la incendiul din 1689, când zidurile ei s-au înnegrit și a primit numele actual. Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 89 de metri lungime și 38 de metri lățime. În această biserică încap circa 5.000 de persoane. Este o biserică de tip hală în stil gotic târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului.

Cum ceea ce ne rămâne din vacanță sunt lecțiile frumoase, excursia mea a fost o plimbare, la pas, prin istorie, o lecție nouă pe care nu o voi uita.