Machiajul și istoria lui

Autorul Articolului: Alexandra Tistu, clasa a 7-a C

În antichitate, oamenii bineînteles că nu cumpărau de la magazinul de la colț un ruj sau un tuș de ochi la 10 lei și gata. Făcutul machiajului era un proces meticulos și câteodată foarte complicat ! Demult, acesta se folosea în diverse ritualuri, dar, cu timpul, a căpătat o funcție estetică. Ce ar fi să ne plimbăm prin câteva epoci și să vedem ce rol avea machiajul în definirea frumuseții?

Mai întâi, un popas în Grecia Antică.  Pe atunci, femeile își înălbeau fața cu calcar, genele le erau fixate cu albuș de ou, iar epilarea se făcea cu un produs pe bază de arsenic. Toate acestea au dus la deteriorarea pielii oamenilor și câteodata chiar și la moartea prematură. Dacă era dorit un machiaj mai colorat sau strident, se apela la cremă de fier si clei de ocru pe post de ruj.                        

În Egiptul antic din această perioadă găsim primele urme de machiaj, iar în câteva morminte egiptene s-au găsit truse adevărate, folosite pe atunci. Cleopatra, regina Egiptului, este unul dintre cele mai mari simboluri ale frumuseții, fiind, în același timp, preocupată de imaginea ei. Se spune, chiar, că a redactat un manual de reguli cosmetice pentru conteporanele ei.

Nici în Orientul îndepărtat, femeile Antichității nu au fost mai puțin interesate de frumusețe.   În China, de pildă, femeile își făceau un semn roșu în frunte (o  practică folosită până în ziua de azi și în India și Nepal) ce poate avea diferite semnificații religioase sau spirituale.

În Japonia, tenul alb era considerat un semn de noblețe, cu cât mai deschisă era culoarea feței unei femei, cu atât era considerată mai nobilă. Sprâncenele erau rase, apoi conturate cu negru.  Romanii, cunoscuți pentru aplecarea lor către lux,  foloseau foarte multe cosmetice, de pildă cărbune pentru ochi, ruj pentru obraji, cretă pentru a-și albi tenul și spumă de mare pentru a-și albi dinții. Femeile se fardau cu pudră de aur, dar, în mare parte, restul machiajului consista din culori închise.

 Pe lângă plante, ierburi, prafuri, din nefericire, produsele cosmetice încep să conțină, încă din Evul Mediu, arsenic și plumb, devenind un pericol pentru consumatori. În același timp, femeile secolelor medievale preferă parfumurile și esențele orientale sau recurg la artificii care astăzi par comice, își fac măști din bucăți de carne crudă, se îmbăiază în lapte, se masează cu argilă, miere sau chiar smântână.

Din secolul 17, cosmeticele au devenit ceva folosit de aproape toate femeile. A devenit mai discret, căci normele epocii condamnau excesele, însă discreția a dispărut treptat, în epoca modernă. Pe la începutul anilor 2000, machiajul a devenit strident, tenul alb, gura mica și ochii cât de mari posibil, stilurile emo si goth fiind in voga pe atunci.

Machiajul este o formă de artă, trebuie un anumit grad de maiestrie pentru a-ți reuși. Eu încerc să mă perfecționez in fiecare zi. Mereu m-a pasionat și mă bucur că am șansa să scriu despre asta în revista școlii.