Memoria locurilor poate fi marea lecție a vieții

Autorul Articolului: Carla Paraschiv, Mădălina Meriuţă, Teodora Balaşca, clasa a 8-a B

Domnul Paul Zamfir a condus, mai bine de patru decenii, Clubul CFR din Iași, un loc al evenimentelor culturale vii, al întâlnirilor de suflet, al prieteniilor și al amintirilor frumoase. Deși a trecut de venerabila vârstă de 80 de ani, domnia sa este activ, implicat și gata să răspundă și întrebărilor Timpului. Alecsandrist .

Clubul CFR, care din 1925 funcționează în frumoasa clădire de la poalele Râpei Galbene, a debutat cu primul spectacol de Crăciun la doar patru zile de la inaugurare și continuă, de aproape 100 de ani, să îi bucure pe ieșeni. În aproape jumătate din tot acest timp, domnul Paul Zamfir a condus destinele Clubului.

Carla Paraschiv: Domnule Paul Zamfir, sunteți cunoscut de atâtea decenii ieșenilor, pentru activitatea dumneavoastră de director al Clubului CFR, încât au apărut firesc aceste întrebări ale colegilor noștri, cărora vă rugăm să le răspundeți.

Paul Zamfir: Bună ziua, fetelor! E o deosebită plăcere să vorbesc despre orașul acesta minunat și plin de comori!

C.P.: E un oraș într-o continuă prefacere. Cum vedeți dezvoltarea Iașului în următorii 5 ani, dumneavoastră, care îi sunteți martor de atâta timp?

P. Z.: Iasul este principalul oraș din Moldova, el este și purtător de titlu de oraş cultural, dar de ce? În anul 1460, Ștefan cel Mare împreună cu sfătuitorii săi deschide prima şcoală; în aceeași perioadă, se deschide și prima societate de farmaciști din Iași, unde, în clădirea respectivă, se afla și Muzeul de Științe Naturale. Poate vă întrebați de ce am pomenit toate aceste lucruri. Toate aceste elemente stabilesc că Iaşul este un oraș cultural și cred că acest oraș se va dezvolta în toate direcțiile. În urmă cu un an, s-a deschis Muzeul Municipal, așa cum s-a făcut și Muzeul Unirii.

În următorii ani, sper ca să fie reparată clopotnița de la Sf. Spiridon, este un monument foarte special al Iașului, mi-aș dori ca până să închid ochii să văd și acest moment al Iașului înviat.

În viitor, eu vreau ca Iaşul să se dezvolte, numai că această dezvoltare să fie făcută după o idee cât mai armonioasă, nu să se facă doar blocuri și case fără rost, să fie pus în valoare adevăratul Iași.

În următorii ani, îmi doresc ca Iaşul să se dezvolte armonios, tinerii să nu se simtă străini în propriul oraș. Iar cel mai mult îmi doresc să avem și noi un ,,planetariu ".

T.B.: Care sunt valorile istorice ale Iașului care nu sunt puse în evidență așa cum ar trebui?

P. Z.: Unul dintre ele este actul de atestare a orașului, ar putea fi tradus și refăcut.

Am mai putea pune în valoare și Uzinele Nicolina, apoi ar mai putea fi și cel de la Moldova tricotaje, indiferent de ce clădire ar fi fost ar fi trebuit puse în evidenţă sau măcar comemorate printr-o plăcuță. Am nostalgia că, dacă cineva vrea să cunoască Iaşul aşa cum a fost în vremurile lui de glorie, ar trebui să ia la mână cărţile inginerului Ion Mitican, prima carte de arte fiind ,,Un veac la Gara Iași". De asemenea, Gara CFR este o clădire făcută în stil italian, precum sunt clădirile la Veneția. Se mai aseamănă cu clădirile din Veneția și prin faptul că această clădire este făcută pe un suport din lemn de stejar, care, chiar și după multele cutremure prin care a trecut, încă este intact.

Au început, de asemenea, să se restaureze muzeele din Iași, încă ceva care arată că Iaşul este un oraș cultural. În Iași, se află prima casă comemorativă din România, Bojdeuca lui Creangă.

În octombrie 1925, Palatul Culturii și-a deschis porțile, fiind un monument care a evoluat mult în timp.

C.P.: În ce perioadă Iașul s-a dezvoltat cel mai mult?

P. Z.: Nu contează că Iaşul s-a dezvoltat cel mai mult în timpul comunismului, pentru că în acea perioadă doar au industrializat Iaşul, din cauza asta printr-o parte s-au făcut blocuri, case și fabrici. Au adus oameni de oriunde pentru a putea să umple blocurile. În perioada comunismului, Iaşul s-a dezvoltat, dar nu sănătos,. În concluzie, oricât s-a dezvoltat Iaşul în acea perioadă, nu a fost o dezvoltare sănătoasă, era ceva făcut doar pentru că trebuia sau pentru că era dictat, nu din dorința firească a oamenilor care locuiau aici.

M.M.: Dacă ați putea schimba ceva la orașul Iași, ce ar fi?

P. Z.: Această întrebare chiar m-a pus pe gânduri, îmi este foarte greu să spun că aş schimba ceva la Iași, îl iubesc aşa cum este, tot ceea ce îmi doresc este să avem spațiul verde întreținut şi să fie puse în evidență cele câteva zidiri rămase ale Iașului vechi, iar mai presus de toate îmi doresc ca cei care dau aprobări pentru construirea blocurilor să iubească Iaşul și să nu aprobe toate construcțiile inutile și poate chiar să mai renunțăm la sălile de jocuri de noroc și la baruri, iar în locul lor să facem spații verzi. Și, în final, un îndemn către tineri: pentru a putea evolua, trebuie să ne cunoaștem propriul oraș. Cum un oraș fără istorie este un oraș fără viitor, un oraș fără oameni care să-l cunoască este un oraș sortit uitării.