Paralele între offline și online, prin prisma a două procese literare

Mediul online a transformat într-un mod lipsit de precendent actul educațional, dar dedicarea bilaterală a profesorilor, pe de-o parte, și a elevilor, pe de alta, a rămas. Activitățile specifice sălii de clasă, care păreau a fi dependente de atmosfera școlară tradițională, au fost realmente forțate să treacă prin filtrul virtualului, obligația celor implicați în procesul de învățare fiind să minimizeze efectele nocive ale acestei treceri.

Recent, în cadrul orei de limba și literatura română, am pus în scenă un proces literar pe marginea nuvelei caragialiene „În vreme de război” și, cu această ocazie, mi-am adus aminte de o activitate asemănătoare realizată în vremurile bune de odinioară, când pandemia era doar un cuvânt exotic din dicționar... și anume de un proces literar Statul vs. Ghiță (protagonistul nuvelei realiste „Moara cu noroc” de Ioan Slavici).

În noiembrie 2019, la îndemnul doamnei profesoare de limba și literatura română, Mona Coțofan, am înfăptuit, noi, cei din fosta a 10-a A, un proces literar, primul pentru fiecare dintre noi. Atunci, cu entuziasm, lipsiți de experiență, dar bine pregătiți, am aranjat sala de clasă aidoma uneia de judecată și ne-am luat locurile în primire. Acum, cu aceeași dorință de a ne pune în aplicare abilitățile oratorice și talentele în domeniul juridic, am „pășit” în breakout-room-urile de rigoare, împărțiți fiind în grupe pentru o sesiune de strângere a ideilor, de pregătire a argumentelor și de atribuire a rolurilor.

Exact ca deviza liceului – “În școala noastră, fiecare elev este important.”, fiecare membru al colectivului clasei a deținut un rol esențial în economia procesului simulat. Cu acest scop, dimensiunea juridică a proceselor de drept românesc a suferit o expansionare și o hibridare cu dreptul jurisprudențial. Astfel, anul trecut, rolurile distribuite actorilor au fost de la grefier, jurați și președinte al juriului, până la martori, procurori, avocați ai apărării și complet de judecată. Anul acesta, am restrâns durata efectivă a procesului, fapt pentru care pledoariile întocmite cu aportul fiecărui elev din cele două echipe au fost prezentate de câte doi procurori (Rotariu Raluca și Dăscălescu Bogdan), respectiv un avocat al apărării (Iacob Teodora), iar instanța și juriul au fost reprezentate de un judecător (Mihai Mălina).

Spre deosebire de procesul literar din mediul offline, când perioada de pregătire și documentare a fost cu precădere o muncă indviduală și a durat o săptămână, de data aceasta, am reușit să ne organizăm rapid și eficient pentru prima ședință de judecată, care a avut loc în a doua parte a orei respective de curs, iar lucrul pe echipe a fost indubitabil mult mai bine realizat.

Recreând documente doveditoare, aducând martori creditabili, prezentând  cu vervă propria poziție față de speță, ambele experiențe au însemnat o muncă asiduă de a câștiga juriul. Tratând litigiul cu seriozitate, rigorile desfășurării unei ședințe de judecată au fost respectate la fel de temeinic și în mediul online.

Principalele capete de acuzare imputate lui Ghiță au fost: crimă, spălare de bani, complicitate la dublu asasinat, fals în înscrisuri, obstrucționarea actului de justiție, tâlhărie, absența unui titlu de proprietate pentru hanul „Moara cu noroc”, port illegal de armă și luare de mită. Pe de altă parte, Stavrache a fost acuzat de: complicitate morală, nedenunțare și furt.

Atât avocații angajați pentru a-l proteja pe Ghiță, cât și cei care au lucrat pentru a-l apăra pe Stavrache în fața legii și-au fundamentat pledoaria pe ideea formulată de Arthur Schopenhauer, conform căreia “mila este singura bază reală a unei justiții libere și a oricărei adevărate carități”, punctând, în cel de-al doilea caz, pe labilitatea psihică a hangiului.

La nivelul implementării acestei activități inedite, ce cultivă creativitatea, perseverența, capacitatea de sinteză, de reflecție, gândirea critică, abilitățile de comunicare, de cercetare și documentare, capacitățile analitice, abilitatea de a conduce raționamente și de găsi argumente valide, capacitatea de a susține persuasiv o cauză  și de a apăra sau acuza o persoană, in spiritul faptelor consemnate de text, se pot, în fapt, observa diferențele dintre actul școlar din bănci și cel din fața ecranelor. Cu toate acestea, mesajul cu care am rămas toți în minte nu a fost nici în cea mai mică măsură alterat de această realitate pandemică a vremurilor actuale -  „justiția este stăpâna și regina tuturor virtuților” (Cicero).