Prietenia – din antichitate la modernitate. Tribulații seneciene.”Scrisori către Lucilius” de Lucius Annaeus Seneca

Autorul Articolului: Ciubotaru Ștefana, Grumeza Iuliana

Consilium futuri ex praeterito venit. (Seneca).Înţelegerea viitorului vine dinspre trecut

Recent am avut plăcerea, la îndrumarea doamnei profesoare de limba latină, să lecturez câteva fragmente din maiestuoasa operă ”Scrisori către Lucilius”, scrisă de filosoful stoic Lucius Annaeus Seneca. Scrierile bazate pe doctrina stoică, fondată în Grecia secolului al III-lea a. Chr., însumează o serie de norme cu scopul lărgirii orizontului existenței și a cunoașterii, dar și atingerii armoniei și fericirii individuale, indiferent de condițiile exterioare.

Seneca s-a afirmat ca exponent principal al acestui curent filosofic. Pe lângă statutul de filosof, Seneca a îndeplinit și rolulurile de om de stat și dramaturg. Totodată, acesta a fost preceptor al împăratului Nero, la comanda căruia s-a sinucis, pentru presupusa complicitate la complotul lui Piso împotriva împăratului.

Revenind la opera lui Seneca, lucrarea ”Scrisori către Lucilius” se bucură de popularitate și în vremurile de astăzi, fiind printre cele mai citite lucrări de filosofie morală. Aceasta a fost apreciată atât în Antichiate și Evul Mediu, dar și în perioada modernă.

Cele 124 de epistolele sunt adresate prietenului lui Seneca, Lucilius cel Tânăr, procuratorul Siciliei, în jurul anului LXV p. Chr. (vă provocăm să identificați anul, citind cifrele romane) și alcătuiesc un tratat de principii pentru uzul posterității. Ele abordează subiecte general valabile din viața cotidiană, precum prietenia, dragostea, moartea, virtutea, legătura omului cu natura, studiul, sărăcia, fericirea, liniștea sufletească sau datoriile omului în societate. Toate aceste teme sunt abordate dintr-o perspectivă stoică, motiv pentru care textul capătă însemnătate filosofică și, mai mult decât atât, prin parcurgerea sa putem analiza diferite tipuri de învățături pe care acest curent a reușit să le dezvolte de-a lungul timpului.

Aplicabilitatea învățăturilor seneciene în epoca tehnologiei este indiscutabilă, iar modalitatea deosebită prin care Seneca tratează aceste filosofii de viață poate constitui un imbold pentru cititorul contemporan în vederea onorării unei existențe bazate pe principiile morale regăsite în ”Scrisori către Lucilius”. Exemplele și parabolele cuprinse în paginile acestei lucrări constituie un prilej de reflecție pentru ființa omenească, care, cu ajutorul acestei cărți, poate depăși un prag de superioritate morală și intelectuală.

Avântându-ne în lectură, descoperim încă din incipit, mai exact din ,,Cartea I”, însemnătatea noțiunii de ”prietenie”, pe care o putem considera a fi definitorie pentru identitatea creației mai sus menționate. Seneca afirma ”Dacă însă socotești prieten pe cineva în care nu te încrezi ca în tine însuți, greșești amarnic și nu ai înțeles îndeajuns valoarea adevăratei prietenii.” (Scrisori cître Lucilius, trad. Gheorghe Guțu, Humanitas,pag. 21). Scriitorul stoic pune accentul pe importanța relațiilor interumane, precum și pe stabilirea unor legături de prietenie, care să înalțe sufletul omenesc din punct de vedere spiritual. De asemenea, acesta ofera o semnificație nobilă conceptului de prietenie și o definește ca fiind încrederea de sine, dar dăruită altei persoane (amicitiae nostrae certiorem fiduciam habere coepissem).

Atât în ”Cartea I”, cât și în cărțile XI-XIII este atent studiată problema lucrurilor materiale, de care omul este tentat să se atașeze, ca apoi să rămână dezamăgit de pierderea lor. Efemeritatea bunurilor este un subiect abordat în profunzime, oamenii din toate timpurile fiind atrași de cele partea materială a vieții mai mult decât de cea spirituală. Astfel, Seneca arată că „ Niciun bun nu îi este de folos celui ce îl posedă dacă sufletul nu este pregătit să îl piardă…” (pag. 24). Unul dintre citatele sale foarte cunoscute este ”Bogăţia este sclava omului înţelept, stăpâna celui prost.”, care pune în evidență slăbiciunea omului în fața banilor. În același timp, Seneca îl îndrumă pe Lucilius să împartă din ceea ce are cu aproapele, întrucât acest act bucură conștiința umană „…nu are cum să fie plăcută posesiunea unui bun din care nimeni altcineva nu se împărtășește.” (pag. 30).

Deopotrivă, Seneca vorbește în scrisorile sale despre moarte și modul în care aceasta este percepută de om. El descrie moartea ca fiind un etalon al egalității oamenilor pe acest pământ, menționând faptul că toți ne-am născut spre a muri. Și, deși ”moartea este o lege a naturii”, un proces ”de neînfrânt”, oamenilor, din cauza fricii lor de necunoscut și a egoismului de a renunța la lucrurile agonisite de-a lungul vieții, le este frică de ”sfârșit”.

În timpul carierei sale politice, și în mod expres în creația sa, filosoful a împărtășit numeroase învățături care au la bază  ”înțelepciunea”. El afirmă faptul că trăirile grele și necazurile vieții sunt cele care ne fac mai înțelepți pentru că numai prin momente dificile învățăm să apreciem cele mai mici plăceri ale vieții. (”Devenim mai înţelepţi prin necazuri. Prosperitatea ne distruge simţul de apreciere a dreptăţii.”). Noțiunea de înțelepciune este suspusă în ierarhia lui Seneca, el considerând că aceasta reprezintă ”binele desăvârșit al spiritului omenesc”.

Așadar,  ”Scrisori către Lucilius” de Lucius Annaeus Seneca este o carte complexă, ce abordează subiecte actuale și în secolul XXI. Epistolele nu ar trebui să lipsească din lista noastră de lecturi deoarece lucrarea lui Seneca este o bună modalitate de învățare a unor conduite morale atât de necesare vremurilor în care trăim, dar și unui trai în armonie cu sinele și cu natura, detașat de tumultul mulțimii. Să nu uităm că ”Lectura hrănește spiritul, când este obosit de studiu, ea îl înviorează fără să îl oprească de la studiu.”, așa cum bine remarca cu 2000 de ani în urmă înțeleptul Seneca.

Pentru mine, cititoare de literatură contemporană, intens pasionată de romanele polițiste, cele de dragoste sau chiar cele SF, această lectură a reprezentat o ușă de ieșire din zona de confort. Am rămas plăcut impresionată de perspectiva filosofului stoic din Roma secolului I p. Chr. și recomand cu căldură această carte, pe care o consider ubicuă, a tuturor locurilor, oamenilor și epocilor.