„Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote

Autorul Articolului: Ștefana Apopei, clasa a 12-a A

Experiența mea de cititor  nu ar fi completă fără acest roman pe care l-am citit în două ore, nesimţind  cum a trecut timpul. Mi-am propus să citesc doar 50 de pagini  până când am constatat că nu mai rămăsese nicio pagină de citit. De vină este desigur ritmul accelerat al narațiunii, care nu-ți permite să te plictisești și desigur, Holly Golightly, una dintre cele mai fascinante eroine din câte a întâlnit literatura contemporană. Aceasta duce o existență lipsită de responsabilități și consecințe. Își formează o idee idilică despre viață ca o călătorie spre o destinație necunoscută și urmează acest principiu fără ezitări. Se consideră o ființă liberă la fel ca motanul roșcat căruia refuză să-i dea un nume, strigându-l pur și simplu „Cat” și confirmă spusele impresarului ei: „Este o impostoare, dar una adevărată„. Deși este întreținută de numeroșii ei pretendenți și sfârsește prin a se logodi pentru o poziție socială , ea se agață în continuare de iluzia libertății,a vieții mondene și fastuoase pe care și-a creat-o. Pentru Holly, să își servească micul dejun într-un loc asemănător magazinului Tiffany, unde totul este imaculat și costisitor, reprezintă idealul absolut, visul american. Pe de altă parte, vecinul lui Holly, naratorul-anonim pe care eroina noastră îl numește „Fred”,după fratele ei, încearcă să se lanseze pe piața literară prin propriile puteri. Apropierea celor doi le este foarte benefică amândurora: Fred o temperează pe Holly în momentele delicate și uneori reusește chiar să o aducă pe tânără cu picioarele pe pământ, în timp ce Holly îl introduce în cercul persoanelor privilegiate. Eu personal nu am perceput romanul ca pe o poveste de dragoste, acest aspect fiind accentuat mai târziu  printr-o ecranizare: relația protagoniștilor este destul de subtilă și „Fred” nu pare atât de afectat de faptul că Holly este întotdeauna în compania altor bărbați. Popularitatea acestui roman se datorează personajelor pitorești, care fie încearcă fără succes să pătrundă în societatea selectă prin intermediul lui Holly, fie sunt fascinați de „puștoaică” și vor să facă parte din viața ei. Încă de la început romanul a stârnit controverse, fiind deopotrivă lăudat pentru inventivitate și blamat pentru imoralitate, poziția socială a protagonistei lăsând loc unor interpretări mai puțin onorabile. Comentariile lui Truman Capote pe această temă sunt și ele destul de vagi, misterul ce o înconjoară pe eroină fiind menținut până în ziua de astăzi. Trebuie reținut faptul că romanul a fost scris în 1950 și prin urmare reflectă mentalitatea acelor vremuri -anumite aspecte sunt considerate jignitoare în ziua de azi dar vă las pe voi să aflați despre ce este vorba.

Mic dejun la Tiffany ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toți consumatorii de literatură. Am râs în două ore cât pentru toată ziua și la final am avut sentimentul ăla de satisfacție oferit de o carte bună. Mă bucur că am adăugat romanului lui Capote pe lista de lecturi de anul acesta și că pot să îl recomand și eu la rândul meu altor cititori.