Recunoștință și implicare de Ziua Internațională a Actelor de Caritate

Autorul Articolului: Teodora Iacob, clasa a 12-a A

Pe data de 5 septembrie 1997, pășea spre eternitate, la venerabila vârstă de 87 de ani, Maica Tereza. Când pronunțăm acest nume, ne apare, automat, în minte imaginea călugăriței cu privire blândă și veșmânt alb cu albastru, cea care și-a dedicat mare parte din viață îngrijirii bolnavilor, celor săraci și marginalizați fără milă de societate. Dar ne aduce aminte, poate, și de faptul că această femeie curajoasă a primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1979, datorită eforturilor depuse pentru a face lumea, în care trăim cu toții, mai bună.

Dacă mă întrebați pe mine, doar a ști despre ceea ce a făcut Maica Tereza și doar a ne minuna de bunătatea sufletului Ei, nu este deloc de ajuns. Dacă nu învățăm ceva valoros din experiența ei și dacă nu ascultăm îndemnurile de iubire și de solidaritate, pe care cu atâta har, în nenumărate rânduri, le-a articulat, cunoașterea activității ei este zadarnică, iar ziua de 5 septembrie (declarată de Organizația Națiunilor Unite ca Ziua Internațională a Actelor de Caritate, în memoria Fericitei Maici Tereza) trece ca orice altă zi de toamnă timpurie. Ceea ce nu ar trebui să se întâmple, pentru că este singura zi din an când se vorbește despre și se celebrează caritatea, ajutorul benevol îndreptat spre cei care au nevoie mare de el. Desigur că actele de caritate ar fi ideal să se integreze în programul zilnic al fiecăruia dintre noi, poate alături de cele 30 de minute de exercițiu fizic, fiindcă sunt un exercițiu de umanitate, un sport pentru suflet.

De mici învățăm că este o faptă bună, dar, în fapt, o formă de respect să ajutăm un bătrân să-și care plasele din piață ori să cedăm locul în autobuz unei persoane cu un copil în brațe. Odată ajunși la maturitate se întâmplă adesea ca oamenii să fie mult prea prinși în problemele cotidianului și să uite că zeci, chiar sute de organizații sunt în căutare de voluntari dispuși să își dăruiască o fărâmă din timpul lor unor semeni, pentru a-i sprijini, pentru a-i ajuta. Cu gândul că aceasta ar fi cea mai facilă soluție pentru a ajuta, mulți dintre acești adulți lasă restul de la supermarket în cutiile special amenajate și donează, astfel, puțin câte puțin către diverse cauze nobile. Incontesatbil că și acesta este un act de caritate, precum sunt vizitele în cămine de bătrâni pentru a discuta cu oameni minunați ce ne-ar putea fi bunici, precum este implicarea în salvarea comunității în calitate de pompier voluntar, precum este organizarea pentru copii de seri de lectură la bibliotecă sau precum este munca voluntară la adăpostul de animale al orașului.

Anual, pe 5 septembrie, de ziua lor, salutăm toate actele de caritate, toate măștile variate sub care se ascunde dorința omului de a fi alături de aproapele său, dar, înainte de toate, ne dorim să încurajăm, pe cei care nu sunt siguri că pot fi voluntari undeva, că pot ajuta pe cineva, că pot fonda o organizație, care să lupte pentru ocrotirea a ceva aflat în primejdie, să se implice, să creadă în visul lor și să se unească cu alții care privesc în aceeași direcție și care alimentează progresul colectiv spre o lume mai bună, mai sănătoasă, mai fericită.

Cu toate acestea, tot astăzi, ar trebui să ne rupem un moment și să ne gândim la privilegiul de care dispunem, plecând de la faptul că trăim într-o țară liberă, că avem acces la educație indiferent de gen, că respirăm încă aer care nu ne îmbolnăvește, că avem ce mânca, că bem apă zilnic, că putem avea încredere că nu vom fi uciși de autorități, că putem să ne alegem sursele de informare, astfel încât să ne păzim, pe cât posibil, de fake-news, că avem dreptul de a ne plimba liniștiți pe străzile propriului oraș, că putem să ne vaccinăm împotriva SARS-CoV-2 și până la posibilitatea de a citi reviste de cultură și cărțile pe care ni le dorim. Acest moment ar trebui să fie și prilejul unei meditații asupra semenilor noștri cu mai puține privilegii, care au aceleași drepturi, dar nu aceleași șanse și care așteaptă, cu speranță, ajutorul celor care îl pot oferi...

Ziua Actelor de Caritate ar putea fi doar o simplă zi, dar, dacă nu o lăsăm să treacă neobservată, ar putea fi ziua în care ne propunem să ajutăm mai mult, să ne implicăm mai mult pentru the greater good, dar și pentru noi înșine și ar putea fi ziua când suntem recunoscători pentru oportunitățile pe care le avem.