Remușcarile uciderii unei limbi încă vii

Pictură realizată de Alexia Gabriela Roman

Autorul Articolului: Andreea - Iuliana Cioată

,,Latina gintă e regină [...]
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n jurul ei.”

               (Cântecul gintei latine, V.Alecsandri)

Limba engleză este actualmente limba de circulație internațională, vorbită și învățată de elevi încă din primii ani de școală. În societatea contemporană, necunoașterea acesteia are o serie de repercusiuni asupra omului modern, căruia îi sunt limitate posibilitățile de integrare în cercul de prieteni, accesul la informații și la un viitor mai bun. Generația Z, adică elevii și studenții actuali, își hrănesc nevoia de cunoaștere din articole, muzică, filme, informații prezentate în limba engleză și judecă aspru adolescenții care nu vorbesc și nu înțeleg această limbă la un nivel avansat. Fiind elevă la profilul umanist și studiind limba latină, care a stat la baza culturii și civilizației europene - limba-mamă a idiomurilor  romanice, printre care și limba română, cu influențe etimologice indubitabile în crearea unui bogat vocabular panromanic și în limbile nelatine - mă întreb  cât de mare este pierderea noastră din punct de vedere cultural și identitar, prin scoaterea din uz a latinei, în timpul regimului comunist.

După cucerirea Daciei de împăratul Traian, în 105-106, și trecerea ei prin procesul de romanizare, ulterior în Evul Mediu, epocile influențate de umanism și iluminism, latina a fost limba administrației, a culturii și a bisericii pe teritoriile românești. Într-o mare de popoare nelatine, unde slavona și neogreaca erau limbi dominantre, latina a început să circule în spațiul românesc prin impulsurile Școlii Ardelene. Mircea Eliade afirma în opera sa ,,Profetism românesc” că ,,Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și prelatine”. Situați la hotarul estic al Europei și înconjurați de popoare care nu împart cu noi originile latine, am fost obligați să luptăm mereu pentru păstrarea acesteia și este aproape un miracol că timp de aproximativ două milenii am izbutit acest lucu. Istoria recentă, însă, a reușit să zdruncine filonul acesta în noi, făcând loc limbilor noi și cultrii popoarelor dominante. Un declin semnificativ al limbii latine în România s-a înregistrat în perioada comunistă, când aceasta a fost izgonită din școli și  din uzul lingvistic, fiind înlocuită cu limba rusă.

Astfel, după o perioadă de 50 de ani, în care a fost promovat spritul maselor, iar cultura a fost uniformizată pentru a crea un om nou, supus doctrinei partidului unic, este greu să revenim la etaloanele unei limbi care dezvoltă  gândirea logică, formează opinia personală, intelectul și dezvoltă o cultură clasică, despre care M.Eminescu spunea că ,,este gimnastica minții’’. Dacă la începutul secolului expresiile latinești, cum ar fi sine die, quid pro quo, ab initio sau volens nolens, erau folosite frecvent în vorbirea curentă,laun secol distanță acestea pot fi auzite doar în mediul academic, ceilalți vorbitori nativi ai limbii române consideră limbia latină o limbă moartă, lipsită de importanță. Aflate sub același regim, țările vecine, precum  Ungaria, Polonia, care nu se pot mândri cu originea romană, nu au ignorat rolul indispensabil al limbii latine și al culturii greco-romane în formarea umanistă a omului modern. Așadar, noi suntem urmașii Romei care am omorât o limbă ce încă nu era moartă, punându-i giulgiu veninos peste chipu-i nobil și luminos?

Din fericire, în colegiile și universitățile de prestigiu din lume, limba latină incă ocupă un loc important și cunoașterea acesteia este un lucru nobil, căci elitele se formează în spiritul rigorii și al intelectului analitic, capacitate favorizată prin studiul acestei limbi ce a servit, printre altele, și la crearea algoritmilor pentru programele computerelor.  După anii ¢ 90, în România, s-a încercat o reabilitare a latinei, dar în învățământul de masă, este greu să deprinzi tainele acestei limbi într-o oră pe săptămână, oricât de interactive ar fi metodele didactice ale unui profesor pasionat. Probabil că este valorificată mai mai mult în învățământul superior, unele facultăți de drept încă își păstrează numele de ,,Facultatea de Dritu”, organizează cursuri de latină, dar și concursuri de retorică. În timp ce multe dintre marile universități ale lumii organizează ceremonii de absolvire în limba latină și își individualizează valorile prin motto-uri în limba latină (Universitatea Oxford, din Marea Britanie, are  deviza ,,Dominus illuminatio mea”- Dumnezeu este lumina mea; Universitatea Keio – Japonia ,,Calamus gladio fortior est!’’ – Stiloul este mai puternic decât sabia, iar cea mai veche instituție superioară din România, Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași are logo ,,Omnes in uno”- Toate studiile adunate într-o singură instituție). Academia Română încurajează învățarea limbii latine și dorește ca aceasta să fie accesibilă tuturor cetățenilor, deoarece ,,latina consolidează cunoștințele de gramatică, de logică și, nu în ultimul rând, este purtătoarea unor valori care au stat la baza construirii civilizației europene moderne și contemporane”.

Petre Țuțea susținea faptul că: ,,Europa e formată din trei familii de popoare: familia popoarelor germane, a celor latine și familia popoarelor slave. Părerea mea e că cea dominantă e latina și spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominanta europeană”. Drept argument, invocăm faptul că prima limba de uz internațional a fost latina, apoi franceza, o limbă romanică formată pe un fundament latin extrem de solid.

Revenind la limba engleză, ar trebui să știm că un procent de aproximativ 55% din masa vocabularului limbii engleze este de origine latină. Prezint doar câteva  exemple pe care le utilizăm frecvent (,,office” din latina officium, ,,agenda”, ,,a.m.- ante meridiem” , ,,p.m.-post meridiem”, ,,in memoriam- in memory, ,,movere –to move”), fără să realizăm acest lucru. Multe dintre maximele latinești le întâlnim în reclame publicitare, ziare sau anunțuri, cele mai cunoscute fiind: ,,Carpe diem!”, ,,Dura lex,sed lex”, ,,Gaudeamus igitur”, ,,Memento mori”, ,,Ora et labora”, ,,Veni,vidi,vici”, ,,Vox populi, vox dei”, ,,Festina lente”.

Adolescenții tind să aibă un rol activ în societatea europeană actuală și conștientizează faptul că prima condiție pentru a ajunge acolo unde își doresc este cunoașterea limbii de circulație actuală. Dar, oare, va rămâne engleza limba oficială a Uniunii Europene, după Brexit? În nenumărate sedințe ale Parlamentului European s-a discutat problema aceasta, franceza și germana fiind concurente importante în noul context european, după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. La fel ca istoria marilor imperii, limbile vorbite cândva de toți ating apogeul și după aceea cedează locul altora. Dar să-i dăm cezarului ce este al cezarului (Redde Caesari quae sunt Caesaris) și să restabilim ordinea firească a lucrurilor, care acordă întâietate limbii latine, pentru a recupera cunoașterea, trăirea, tradițiile și valorile.