Stejarul – prieten de nădejde

Autorul Articolului: Iacob Ștefana, clasa a 6-a A

Am scris această povestioară când eram mai mică, pentru că iubesc foarte, foarte mult natura. Încă nu am renunțat la visul de a planta într-o bună zi un stejar falnic în curtea mea, un arbore care va dăinui mult timp după ce noi nu vom mai fi pe aici.

„Vremea de vară este excepțională! Soarele strălucește ca un diamant, cerul este de cristal și florile multicolore din grădină dansează lin în blânda adiere a vântului.

Cu inima plină de bucurie, cu două găleți de apă rece în mâini, mă duc agale spre stejarul din centrul curții. De fiecare dată când îl ud sau când îl privesc, pur și simplu, mă gândesc cu mult entuziasm la cât de bătrân este el și la câte povești ar avea să ne spună, dacă ar putea vorbi ca noi. Ar fi probabil ca un veteran de război care ne încântă, dar ne și sperie cu istorisirile vieții sale.

Stejarul meu este ocrotitorul grădinii. Are o coroană verde imensă, cu mii și mii de frunze, care se îngălbenesc toamna și acoperă pământul cu un covor moale și foșnitor. Este înalt ca un falnic brad de pe vârful unui munte și trunchiul lui castaniu este foarte gros, numai bun de îmbrățișat din când în când.

Pădurea din apropierea casei mele are mulți alți stejari, dar acesta este special și prin frumusețea lui, dar și prin dragostea pe care simt că o emană întregii lumi. Nu numai eu și familia mea îl iubim, ci și el ne iubește pe noi. Altora li se poate părea un stejar obișnuit și un copac așa de semeț doar pentru că este în vârstă. Dar nu! Acest arbore impresionant a fost plantat de bunicul meu, cu propriile lui mâini, cu mult înainte de a mă naște eu, așa că personal am crescut sub umbra lui deasă. Îmi amintește mereu de bunicul meu și, de obicei, când am o reușită sau o nelămurire pe suflet și nu găsesc niciun om căruia să îi spun totul, mă duc lângă el și îmi vărs lacrimile sau îmi împărtășesc fericirea. El îmi vorbește fără cuvinte și mă consolează sau felicită precum bunicul meu.

Cândva, în viitor, voi planta și eu un stejar ca al bunicului și sper ca fiecare om de pe Pământ să își planteze un prieten, un prieten care nu pleacă nicăieri. ”