Cine ești cu adevărat?

Privește-te-n oglindă. Cine ești cu adevărat?

Dar, nu așa. Nu doar suprafața. Privește-te,  așa cum, poate, n-ai mai făcut-o până acum. Dar, pentru a te vedea cu adevărat, trebuie să uiți. Pentru cinci, zece, sau câte minute îți sunt necesare, uită de cine ți s-a zis că ești. Uită-ți numele, vârsta, ocupația, statutul. Dă-ți jos măștile pe care le porți. Deschide, atât cât consideri, poarta zidurilor cu care ți-ai înconjurat sufletul. Uită de tot ceea ce nu a fost al tău când ai venit pe lume.

Ce vezi? Ce simți acum că te vezi? Eu nu-mi permit să-ți zic ce ar trebui să vezi sau să simți. Pot doar să sper că, indiferent de orice-ai vedea, simți împăcare. Acum, privește-te mai atent. Ce te-a ghidat și te-a adus în momentul în care citești aceste rânduri? Care îți este credința? Pe ce principii îți trăiești zilele? Ce îți provoacă sinceră bucurie? Care-ți sunt regretele și supărările cu care-ți încarci de atâta timp sufletul? Ce-ai vrea să faci sau să spui, dar simți, parcă, că te oprește ceva? Eu nu am de unde să știu ce simți și ce anume ți-ai răspunde, dar, te rog, dac-ai citit până aici, mai departe să nu te minți sau să te amăgești, căci n-ai înșela pe nimeni altcineva în afară de tine.

Analizează totul cu mare atenție. Cât din sufletul tău este cu adevărat al tău și cât este alcătuit din părți de la alții? Ce nu zici acum nu o zici pentru că tu nu vrei, sau nu o zici pentru că nici alții nu o zic? Cât din ce vrei tu să faci este dorința ta și cât este influența celor cu care stai, celor pe care-i vezi sau celor pe care, poate, doar îi auzi? Câte din plăcerile și pasiunile tale sunt ale tale și câte sunt preluate de la alții? Unde ești acum e unde ai vrut tu să fii sau ai crezut că dacă mai mulți merg în aceeași direcție, acea direcție e cea bună?

Suntem ființe sociale, nimic mai adevărat. Nu putem sta numai singuri și izolați. Ieșim, cunoaștem oameni, cu unii chiar legăm prietenii adevărate, ne dezvoltăm și trăim. Chiar și persoana cu care te-ai întâlnit o singură dată a lăsat la tine o bucată, mică sau mare, nu contează, din ea. Din bucuriile ei, din obiceiurile ei, din principiile ei, tu știi. Sufletul acelei persoane și-a lăsat amprenta pe al tău și al tău, inevitabil, pe al ei. Așa a fost și va fi mereu. Fiecare om are principiile sale, bucuriile sale, obiceiurile sale, supărările sale. Asta ne face unici și diferiți. Dar ce e al altuia nu trebuie să fie neapărat și al tău. Încearcă din ce are celălalt de oferit, ascultă ce are de zis, căci doar așa vei crește și poate vei descoperi și alte activități și obiceiuri care îți fac bine, dar dacă nici după ce-ai încercat simți că sufletul nu ți se îndreaptă spre acel lucru, atunci nu continua să te amăgești singur. Identitatea unei persoane este minunată, căci este a ei și asta o face diferită. Dar tu ai identitatea ta, căreia s-ar putea să nu i se potrivească ce au alții de oferit, cum lor s-ar putea să nu li se potrivească ce ai tu, dar niciodată să nu mergi în direcția opusă celei spre care ți se-ndreaptă sufletul, căci mereu vei merge în cerc.

Deci, cine ești cu adevărat?