Azi am stat de vorbă cu mine

Azi mi-am luat o pauză

și m-am așezat pe iarba caldă

ca să vorbesc deschis cu mine.

Era atât de mult de când,

în goana prin timp, am uitat s-o mai fac!

Eu și Eul meu eram cândva prieteni

nedespărțiți și ne-ntrecuți,

dar azi, m-am simțit ca și cum

aș fi mers în fața unui judecător

fără pic de înțelegere.

Am reușit, totuși, după o lungă și grea tăcere

să conversăm în pace, dar am fost certată,

așa cum, parcă, mă și așteptam:

-Unde fugi? m-a întrebat.

-Prin viață, i-am răspuns.

-Ce crezi că vei obține fugind?

Mă gândeam că voi obține mai repede ce îmi doresc.

-Nu e bine să obții mai repede, mi-a răspuns.

-De ce?

-Pentru că apoi vei continua să fugi ca să obții altceva,

iar viața ta va fi o eternă fugă. Mai bine oprește-te

și savurează momentele pe care le-ai primit în dar!

Cum puteam să nu-i dau dreptate?

Mi-am propus să îl ascult.

Dar nu s-a oprit aici.

-Știi că pentru a suferi nu e necesar să fii în companie?

m-a mai întrebat privindu-mă furiș.

-Ce spui? i-am zis.

-Ce-ai auzit, doar atât., mi-a răspuns privindu-mă drept în față.

Poți suferi și singură, nu te ajută cu nimic să fii în companie.

Compania e făcută ca să te ajute să nu suferi!

iar dacă nu face asta, poți renunța la ea.

Din nou i-am dat dreptate…

Dar nu terminase încă de vorbit.

-Și de ce vorbești cu cine nu vrea să te-nțeleagă?,m-a mai întrebat

-Cu cine nu vrea să mă-nțeleagă?

-Da, cu cine nu are urechi pentru strigătele tale.

Câtă dreptate avea din nou!

N-am mai răspuns nimic

Și s-a întors fără să observ și a plecat

ca și cum ar fi voit să mă pună doar pe gânduri.

Eu am rămas și-am cugetat la ce mi-a spus

și n-am putut decât să-i dau dreptate, încă o dată.

Apoi am auzit de departe un ecou. Era tot el:

-Amintește-ți că nu ți-am spus nimic doar ca să-mi dai dreptate!

Articole asemănătoare

Insulele Infernale

În ultima zi de vacanță în Croația am închiriat un vaporaș și am urcat într-un carusel de imagini si senzații : albastrul turcoaz al Adriaticei, culoarea…

Status Quo

Bătătorisem coridoarele acelea lungi de mii de ori printre gânduri gri, răzvrătiri și lacrimi răsucite între genele dimineților în care senzația de sfârșeală se contopea…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *