Azi am stat de vorbă cu mine

Azi mi-am luat o pauză
și m-am așezat pe iarba caldă
ca să vorbesc deschis cu mine.
Era atât de mult de când,
în goana prin timp, am uitat s-o mai fac!
Eu și Eul meu eram cândva prieteni
nedespărțiți și ne-ntrecuți,
dar azi, m-am simțit ca și cum
aș fi mers în fața unui judecător
fără pic de înțelegere.
Am reușit, totuși, după o lungă și grea tăcere
să conversăm în pace, dar am fost certată,
așa cum, parcă, mă și așteptam:
-Unde fugi? m-a întrebat.
-Prin viață, i-am răspuns.
-Ce crezi că vei obține fugind?
–Mă gândeam că voi obține mai repede ce îmi doresc.
-Nu e bine să obții mai repede, mi-a răspuns.
-De ce?
-Pentru că apoi vei continua să fugi ca să obții altceva,
iar viața ta va fi o eternă fugă. Mai bine oprește-te
și savurează momentele pe care le-ai primit în dar!
Cum puteam să nu-i dau dreptate?
Mi-am propus să îl ascult.
Dar nu s-a oprit aici.
-Știi că pentru a suferi nu e necesar să fii în companie?
m-a mai întrebat privindu-mă furiș.
-Ce spui? i-am zis.
-Ce-ai auzit, doar atât., mi-a răspuns privindu-mă drept în față.
Poți suferi și singură, nu te ajută cu nimic să fii în companie.
Compania e făcută ca să te ajute să nu suferi!
iar dacă nu face asta, poți renunța la ea.
Din nou i-am dat dreptate…
Dar nu terminase încă de vorbit.
-Și de ce vorbești cu cine nu vrea să te-nțeleagă?,m-a mai întrebat
-Cu cine nu vrea să mă-nțeleagă?
-Da, cu cine nu are urechi pentru strigătele tale.
Câtă dreptate avea din nou!
N-am mai răspuns nimic
Și s-a întors fără să observ și a plecat
ca și cum ar fi voit să mă pună doar pe gânduri.
Eu am rămas și-am cugetat la ce mi-a spus
și n-am putut decât să-i dau dreptate, încă o dată.
Apoi am auzit de departe un ecou. Era tot el:
-Amintește-ți că nu ți-am spus nimic doar ca să-mi dai dreptate!

Răspunsuri