Chipul

Din mărul lui Adam a răsărit o colină
Greu de ajuns, greu de pătruns
În geana de lumină
Pe vârful colinei la vale schiori

Mângâie pârtia de piele fină
Înaintează pe buza dealului ros
Sfârșesc în prinsoarea velină
Înspre est, înspre vest

Două animale ciudate păzesc
Întâlniri sonor modelate
De unde în chip îngeresc
O revărsare de apă iese la iveală

Din reflecțiile gemene ale inimii
La baza muntelui ce poartă gândirea
Înspre un sus ce îmi blochează vederea
Mă opintesc și mai mult să îi urc povârnișul

De riduri în șanțuri, de păduri pe alocuri
De baricade ghimpoase
Înspre infinitul cer de imagini
Cuceresc flașneta de emoții

Cu interesul unui bebeluș ce caută laptele
Și în drumul său pe trepte voioase
Adulmecă cerul cu stropi de șoapte
De pe câmpia plană nimic

Nu-l oprește să se apropie eliberator
De toboganul meu protector
Într-o sumă de fire în așteptare
Mai mare, mai mare

Se uită în urma sa și privește
Trecutul cu chipuri de poveste
Pe care le-a escaladat individual
Printre ștafete predate verbal