Tablou lângă șine

​Se stinge metalul sub roți obosite,

E ultima cursă în pragul de seară,

Iar cerul, în tonuri de ulei risipite,

Își varsă lumina pe câmpuri, afară.

​Nu-i doar un peisaj, e o pânză întinsă

Cu mov și cu aur, cu foc și cu scrum,

O lume de basm, de amurguri atinsă,

Ce-mi iese-n întâmpinare pe drum.

​​O moară de vânt veghează în zare

Schițată subțire de-un meșter divin,

Iar casele mici, sub a serii splendoare,

Se strâng laolaltă în somnul deplin.

​Colina se pierde la margini de lume,

Iar câmpul se-ntinde sub cerul de jar,

În pâlcul de pomi conturat fără nume,

Pictorul nopții apare iarăși și iar.

​Închid azi serviciul cu inima plină,

Căci drumul mi-e artă și fantezie,

Am dus călători prin stropi de lumină

Și-am preschimbat trenul în poezie.