Cer răsturnat

Cerul răsturnat peste noi afundă-n zăpadă

Doi oameni născuți în ținuturi de gheață

Din muntele dur sculptați în simțire

Din laptele mamei hrăniți spre nemurire

Clipesc și cântă, se țin de mână,

Un cer de ninsoare se scurge

În lacrima ochiului înghețat în privirea spre boltă

Viața încremenită în țurțuri

Toarce lumina de cer în baierul babei pe veci

Se întoarce o lume-n răspăr

Ochiul de cer curs pe uscat înghite doi oameni

Ascunși în căldura zăpezii pașii lor frig lutul

Scufundați în imaculat pantofii de lemn îngroapă semințe

Pașii lor coboară la vale în ochiul de ger

Trunchiuri gigantice se înalță din pântecul mamei pământ

Creangă cu creangă privesc înspre iarna eternelor vremuri

Ochii strămoșilor sticlire de cuget, înflorire de argint

Din veșnicul munte stropii de lapte curg pe pământ

Iarna eternă frige-n adânc necuprinsul zăpezii