Înviere

Urcușul muntelui se surpă-ncet sub pașii nostri tot mai grei
Ce-L răstignesc și uită crucea în lepădarea cea amară
De cele sfinte ce-am primit, botezul sfânt de îngrijit.
Din târgul cel nebănuit, al lumii carusel de ochi,
De buze, guri flămânde și suflete nemângâiate
Privesc pieziș spre libertate uitând de locul cel ceresc
La care Tatăl ne așteaptă doar să ne primenim.
Urzeala cea de patimi s-o lepădăm noi lumii, goi
Și crucea s-o îmbrățișăm, în pielea noastră s-o-mbrăcăm,
Ca toată lipsa și uitarea să iși găsească în noi chemarea
Din locul gol ce le-a născut să se întoarcă întreit,
Din ochi și inimi să chemăm patimile înapoi,
Să le hrănim, să le vedem, să le rostim și apoi
Să ne îmbrăcăm în cămașa dăruirii și să urcăm și noi
Pe cruce lângă Domnul Sfânt spre Înviere!

Hristos a Înviat!