Iisus, cel ce intră în inima mea

Primăvara se arată sfios
În chipul Domnului Hristos
Imaculate ființe de duh
Cresc ghioceii spre văzduh.

Sufletul primeşte harul sfânt,
Maica priveşte spre Pământ.
Har din iubirea sufletului ei
Aprinde curate în inimi scântei.

Râu de lumină, albie de dor,
Răsunet de cântare în ceresc cor
Chemat să simt, să aud, să privesc
Binecuvântarea mă-ndeamnă să primesc.

Daruri sfinte Hristos îmi pune înainte,
Din bunătatea inimii Sale cuvinte
Sufletul meu şi al tău îl înmoaie în har,
Nu mai suntem oameni, am primit dar.

Din Postul adânc ființă nouă zămislită,
Lumea cea veche prin cuget înnoită,
Dispuşi să tindem spre patria cerească,
Să înviem în lumina dumnezeiască.

Ne-am înfrânt orgoliile şi ciuda-n cenuşă,
Ne-am înfățişat goi la a Creatorului uşă.
Pier contururi de justificare şi cerere
Renaştem liberi şi curățiți de Înviere.

Darul Său e al meu pe vecie
Un infinit mântuitor doar mie.
Sorb noul om din potirul nesecat
Ştiu cine sunt, m-am aflat.

Hristos, discret şi profund, m-a îmbunătățit,
M-a înviat din nemulțumit în mulțumit.
Mă rog să păstrez binele nou încredințat
Spre Slava Tatălui ce mi s-a arătat.