Dimineața

Această poveste se înfiripă în fiecare zi între marginile florilor aşezate la pervaz, la gard sau pe jos,

După cum arătarea fiecărei case o permite, cu intrări auguste sau suburbane.

Tot ce contează oricum e că nu poți trece nepăsător la contrastul heliotrop, desculț sau nu.

Lumina soarelui, vizitatorul prim, prinsă în capcana veştii adoarme păianjenii țesători de poveste.

Mai departe de ochiul tău deget şi talpă nu cutezi să te înfățişezi la soneria unei astfel de bella dona de piatră.

Satul tace cufundat în aşternutul de frunze şi roze, de struguri şi fructe uitate în tabloul de secol XVII.

Tu crezi că ai şters praful de pe clopot atât timp cât el bate şi cât vezi cu ochii străzile-s curate.

La primărie se anunță miri, întocmai ca şi atunci, un cavaler și o domniță, le vezi deja conturul în albastru,

Dar te orbeşte soarele un grad mai sus suit pe boltă şi cobori iarăşi capul în gangul dinspre fântâna înflorită.

Plantele se adapă cu gândurile trecătorilor, nu le va fi sete niciodată, în schimb

Tu ți-ai lăsat povestea acolo, pe străzile pietruite şi apa sorbită cu nesaț te trezeşte dimineața

În fața zidurilor de piatră năvălite de soarele dimineții şi plantele-ți par povestitori ai vieții tale captive într-o imagine.

Fotografie reprezentativă: Village de Gassin