Dureri moștenite

Mărunte sau însemnate,
durerile ne însoțesc zi după zi.
Peste unele se așterne tăcerea
când timpul își despletește
pletele-i bogate de mister
și se păstrează doar amintirea.
Dar mai sunt și dureri pe care
le-am moștenit din tată-n fiu.
Acelea ni-s așa de pătrunse în suflet,
că nu e chip să scapi de ele
și nu poți decât să le porți –
povară amară peste cuget dărâmată –
până ajungi în lumea fără dor.
Și nici măcar nu poți pleca
înainte moștenire de a le lăsa
fiilor tăi, născuți să poarte
adânca povară și speranța
până la un alt răsărit,
cel de dincolo de moarte.

Răspunsuri