Dureri moștenite

Mărunte sau însemnate,

durerile ne însoțesc zi după zi.

Peste unele se așterne tăcerea

când timpul își despletește

pletele-i bogate de mister

și se păstrează doar amintirea.

Dar mai sunt și dureri pe care

le-am moștenit din tată-n fiu.

Acelea ni-s așa de pătrunse în suflet,

că nu e chip să scapi de ele

și nu poți decât să le porți –

povară amară peste cuget dărâmată –

până ajungi în lumea fără dor.

Și nici măcar nu poți pleca

înainte moștenire de a le lăsa

fiilor tăi, născuți să poarte

adânca povară și speranța

până la un alt răsărit,

cel de dincolo de moarte.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *