Ghid de adaptare la viața belgiană. Episodul 1: Tradiții culinare

M-am gândit de mult timp să scriu despre experiența mea în Belgia, unde locuiesc cu familia de mai bine de șase ani. Iată că acum a venit  momentul, în urma unei invitații neașteptate dar binevenite. Și pentru că sărbătorile de iarnă încă nu s-au terminat, m-am decis să încep aceste relatări cu un text despre produsele culinare nelipsite de pe mesele frumos decorate cu această ocazie.

Dacă vă voi vorbi despre mâncărurile sau dulciurile belgiene, să nu credeți că am uitat de ale noastre. La masa de Crăciun am avut, ca în orice an, sarmale și cozonac. Păstrăm tradițiile noastre oriunde am fi. De un Paște pe care l-am sărbătorit în Franța, am plecat cu ouă vopsite de acasă și le-am scos în restaurantul unde ne luam prânzul în ziua de sărbătoare. Am ciocnit atunci cu familia și nu am lăsat să treacă momentul fără a-l puncta în felul nostru românesc. Dar cred că o formă de adaptare la mediul nou în care suntem câteodată nevoiți să trăim este să adoptăm și tradițiile culinare ale locului.

Viața departe de casă e de multe ori grea, iar oamenii o suportă așa cum e, unii mai integrați în mediul străin, alții mai puțin. De aceea mi s-a părut mai ușor să trăiesc pe noi meleaguri prin adoptarea unor tradiții locale, cele culinare fiind cele mai la îndemână. Suntem cu toții ființe sociale și avem nevoie să facem parte dintr-o comunitate. Chiar dacă nu am prea mulți prieteni belgieni, am impresia că fac parte din comunitatea lor atunci când cumpăr o prăjitură specială de Crăciun și o împart acasă cu familia, știind că în același timp multe alte familii din această țară fac exact același lucru ca noi.

Pentru că pe 6 ianuarie se săbătorește în Belgia ziua Epifaniei (Boboteaza în România) și în toate comunitățile francofone se mănâncă la galette des Rois, m-am decis să încep prin a vă povesti mai întâi despre această tradiție. Am mâncat pentru prima dată o astfel de prăjitură la Paris, unde am locuit o vreme, la invitația mătușii mele. Mi-a plăcut pentru că are o parte ludică despre care vă voi povesti imediat. Când am venit în Belgia, m-am bucurat foarte tare că galeta regilor face parte și din cultura locală.

În primul rând, de ce se numește așa? Pentru că de Epifanie se sărbătorește vizita regilor magi la copilul Isus. Se pare totuși că tradiția este mult mai veche, de pe vremea saturnaliilor la romani, care celebrau noua perioadă a anului când zilele începeau să fie mai lungi, după trecerea de solstițiul de iarnă. La galette des Rois este o tartă din foietaj umplută cu cremă de migdale, unt, ouă, zahăr și fructe sau ciocolată în unele variante. Se găsește în supermarketuri, dar vă recomand să încercați una cumpărată din magazinele de tip boulangerie, pentru că este, în general, mai fragedă și are mai multă umplutură. 

Ceea ce este deosebit la această prăjitură este că la interior conține o surpriză (la fève), o mică firgurină din ceramică, ascunsă în cremă. Figurinele pot reprezenta tot felul de personaje dar în mod tradițional este vorba despre un rege mag. Cine găsește figurina la el în porție va fi numit regele zilei și va purta o coroană aurie de carton, care vine împreună cu prăjtura. Vă dați seama că este o tradiție mult iubită, mai ales de copii, care speră să le cadă surpriza în porție.

Dacă vă tentează această tradiție sau dacă vă face cu ochiul prăjitura, aveți grijă să cumpărați una destinată numărului de persoane prezente la masă. Pentru ca surpriza să cadă cuiva, trebuie să împărțiți tarta în același număr de porții și să nu vă mai rămână nimic. În cazul în care aveți copii mai mici în casă, tradiția mai spune că cel mai mic din ei se va ascunde sub masă și va indica cui revine fiecare porție. Astfel, gospodina care va tăia prăjitura, chiar dacă va da din greșeală peste surpriză cu cuțitul, nu va putea în niciun fel influența destinația porției.

Sper că v-am convins cu aceste explicații să încercați la galette des Rois, în cazul în care nu ați făcut-o deja. Pentru noi e o tradiție pe care am adoptat-o cu bucurie și care le face mare plăcere copiilor și chiar și bunicilor, dacă aceștia s-ar afla cumva în vizită. 

Și pentru că în acest articol este vorba despre tradițiile culinare legate de sărbătorile de iarnă, vă voi vorbi în continuare despre desertul care se mănâncă în Belgia (mai ales în spațiul francofon) de Crăciun. Este vorba despre la bûche, în limba română buturuga. Probabil că ați remarcat deja că spre sfârșitul anului apar în magazine niște prăjituri lungi cu o cremă aranjată în formă de striații, ca o coajă de arbore, și decorate cu brazi sau spiriduși. Este vorba despre această prăjitură, care se face din pandișpan uns cu cremă de unt și cacao sau cafea și rulat pentru a reprezenta o buturugă. De unde această tradiție?

În spațiul occidental, pentru a sărbători solstițiul de iarnă, oamenii ardeau o mare buturugă de lemn, care trebuia să mențină focul cel puțin trei zile, în semn de ofrandă pentru recolta anului următor. Buturuga era stropită cu lapte, miere sau vin pentru a îndupleca zeii abundenței în anul ce urma să vină. Tradiția este de înțeles, mai ales că pe aceste meleaguri, zilele din preajma Crăciunului și Anului nou sunt de multe ori printre cele mai friguroase din iarnă. În Bruxelles, sunt încă multe case care se încălzesc cu lemn sub formă de brichete, iar mirosul emanat pe horn este exact ca cel de la sobele noastre de la țară. Când simt mirosul, parcă mă întorc în copilărie sau chiar mai departe în trecutul acestor oameni care au cunoscut aceleași nevoi din toate timpurile – să fie împreună și protejați de intemperii.

Întorcându-mă la buturuga vremurilor noastre, pot să vă spun că nu este o prăjitură care să mă încânte foarte tare, pentru că nu prea îmi place crema de unt. Dar să știți că puteți găsi multe forme de bûche glacée, cu ciocolată sau cu fructe, foarte apreciate, bineînțeles, de copii și de amatorii de înghețată. 

O altă delicatesă preferată de belgieni în timpul sărbătorilor de iarnă este le cougnou, un fel de cozonac fără umplutură. Acesta are o formă alungită care amintește de copilul Isus înfășat și se pregătește din cocă de brioșă. Nu pot să spun prea multe despre această prăjitură pentru că, semănând cu cozonacul nostru, nu se află pe lista noastră de cumpărături, dar cred că merită încercat măcar o dată, dacă tot trăim în Belgia.

Am tot vorbit de dulciuri, dar cred că e cazul să vă spun câte ceva și despre felurile principale care se găsesc pe masa unui belgian în timpul sărbătorilor. Ca fel principal, se mănâncă gâscă sau rață umplută cu un amestec pe bază de castane, o tradiție răspândită în Occident. Dacă vă tentează, le puteți găsi gata pregătite la supermarket și trebuie doar să le coaceți la cuptor. În general, belgienii preferă vânatul, care se găsește în pădurile ardeneze din sudul țării, și fructele de mare, cum sunt creveții sau scoicile St. Jacques. Se cumpără de multe ori produse scumpe, cum ar fi foie gras, pe care oamenii nu și le permit în restul anului. Dintre aceste feluri culinare, noi nu am adoptat prea multe pentru că, așa cum spuneam la început, preferăm gusturile de acasă, salata bœuf și sărmăluțele. Dar asta nu înseamnă că nu gustăm din când în când un pate asortat cu dulceață de ceapă (confit d’oignon), care are într-adevăr un gust deosebit și pe care v-o recomand.

Mă opresc aici pentru moment, pentru a continua în alt articol să vă vorbesc despre specialitățile belgiene. De la ciocolată la bere, de la gofre la biscuiții speculoos, mai sunt destule lucruri cu care să vă îmbii, pentru ca așa să ne simțim cu toții un pic mai belgieni.

Va urma

Sandra Ionescu este economist de formaţie, cu puternice înclinaţii artistice în timpul liber. Scrie, pictează si creează obiecte de design interior. Și-a definitivat studiile în Franța, iar acum locuiește împreună cu familia în Belgia. A publicat povestiri în diverse reviste online iar câteva din textele sale în franceză au fost prezentate în cadrul evenimentului ‘Les légendes urbaines de Belgique et…d’Etterbeek’ la Biblioteca Hergé din Bruxelles.

sursa foto: pixabay