Promotori ai culturii române în Belgia – cercetătorul Eduard Fron

Eduard Fron este cercetator ştiintific la Universitatea KU Leuven şi director al Institutului de Cercetare Core Facility for Advanced Spectroscopy (CFAS).

Pe lânga aceasta activitate profesională, este fondator şi preşedinte al organizaţiei Vatra Limburg vzw şi membru al Consiliului de Administraţie al organizaţiei ADR-Vlaanderen, care sub umbrela sa reuneşte nenumărate organizaţii non-guvernamentale belgiene ce activează ca sprijin pentru România încă din perioada comunistă. ADR-Vlaanderen a luat fiinţă ca o reacţie la politica dusă de Ceauşescu prin care s-a început distrugerea satelor româneşti.  

Nicoleta Beraru : Mulţumim, Eduard Fron, pentru bunăvoinţa de a ne acorda acest interviu. Cum aţi ajuns în Belgia? Care este parcursul dumneavoastră?

Eduard Fron : În primul rând vă mulţumesc pentru invitaţie. Am absolvita Facultatea de Fizica a Universitatii ‘Al. I. Cuza’  din Iaşi. După finalizarea studiilor, am obtinut o bursă Erasmus la Universitatea KU Leuven şi doi ani mai târziu am obţinut diploma de master în fizica polimerilor. KU Leuven mi-a oferit apoi o bursă de doctorat şi duă trei ani am oţinut titlul de doctor în ştiinte. Am primit apoi o poziţie permanentă în universitate şi asa am prins rădăcini pe meleaguri belgiene.

NB : Cât de grea a fost integrarea?

EF: Să spun drept, nici nu am băgat de seamă când s-a întâmplat. Eram ocupat cu studiile, iar integrarea s-a petrecut într-un mod relativ natural. Am observat în timp că de fapt au fost câteva obstacole, dar numărul mare de oportunităţi şi potenţialul de interacţiune oferit de belgieni au umbrit aceste dificultăţi. Realizam parcursul prin care am trecut şi felul în care m-am transformat abia când reveneam în ţară, în vacanţă. Am observant că multe lucruri le vedeam altfel, aveam un orizont mult mai larg, iar despre viaţă ştiam mult mai multe. Aşadar, integrarea mi-a prins bine.

NB: Când şi cum s-a născut idea înfiinţării asociaţiei culturale Vatra Limburg? Ce public vizaţi?

EF: Am observat că marea parte a românilor din Belgia adoptă un comportament expectativ, poate ca este o caracteristica a românilor în general, nu ştiu exact. La noi colaborarea se face mai ales vertical, de la structurile superioare la cele inferioare şi individ. Guvernul e responsabil şi vinovat de toate. Europenii din Vestul Europei însă au o conştiinţă socială şi cetăţenii de rând se implică foarte activ in viaţa comunităţii. Comunitatea are o latură care se dezvoltă pe orizontală, foarte activă şi apreciată, înfiinţează organizaţii şi activează prin voluntari pentru un scop bine determinat. Românii sunt şi ei dornici să întreprindă,  să arate că sunt un popor mândru de cultura bogată şi identitatea unică. La fel ca integrarea, iniţiativa mea a fost spontană, iar organizaţia a luat fiinţă în toamna anului 2014. Alături de un grup de români din Limburg, am început cu sărbătorirea a 25 de ani de la Revoluţia din ’89. De atunci am prins curaj şi avem în portofoliu peste 30 de activităţi. Pe de altă parte, flamanzii ştiu foarte puţine despre români şi, prin aceste activităţi, am reuşit să ajutăm ambele comunităţi -romănă şi flamandă – să se înţeleagă şi să se cunoască mai bine.

NB: Ce activităţi organizează Vatra Limburg ? Ce urmăriţi prin acestea ?

EF : Vatra Limburg îşi doreşte să prezinte belgienilor elemente autentice şi valoroase ale culturii noastre. Ne plac mult evenimentele istorice. Am sărbatorit 100 de ani de la Marea Unire printr-un simpozion la care am prezentat documente din istoria noastra belgienilor şi, de asemenea,  documente autentice din arhiva Ministerului Afacerilor Externe (de exemplu o copie a Tratatului de la Trianon). În cadrul Europalia am fost co-organizatori ai expozitiei Dacia Felix, în cadrul căreia au fost prezentate 300 de obiecte de tezaur ale Romaniei. Într-un weekend dedicat special României, în cadrul aceluiaşi muzeu din Tongeren, am organizat ateliere în care copiii belgieni au confecţionat măşti populare româneşti, publicul a putut admira dansuri populare româneşti, au gustat vin şi mâncăruri tradiţionale. În timpul acestui weekend au participat mai bine de 1200 de persoane. Am organizat şi mese rotunde, prin intermediul cărora publicul local a putut cunoaşte istoria bisericilor româneşti şi dificultăţile prin care au trecut în perioada comunistă. De asemenea, promovăm literatura noastra şi tinerele talente prin organizarea de evenimente dedicate, prezentări de carte, dezbateri literare sau grupuri de lectură. În ideea de a conserva identitatea românilor, am înfiinţat în Limburg, şi o biserică de rit bizantin pentru românii din Belgia.  Aceasta este prima iniţiativă de acest fel în această provincie. De un succes deosebit s-au bucuratşi activităţi ca serile româneşti în care am găatit româneşte pentru 200 de participanţi ori serile de degustare de vin românesc, serile de dans, ş.a.m.d. Acestea sunt doar o parte din activităţile pe care organizaţia noastră le desfaşoară de 8 ani. Avem relaţii strânse cu Ambasada României, care ne sprijină foarte mult, Ambasada Belgiei în România, cât şi cu diferite organizaţii socio-culturale asemănătoare.

NB : Vă veţi investi în curând într-un proiect TRUST – Therapy through Reading and Use of Story Telling. Ce vizează acest proiect?

EF: În acest proiect ne dorim să ajutăm persoanele, în special femeile, marginalizate ca rezultat al emigrarii, şocului cultural, izolării din perioada pandemiei, ş.a.m.d. Avem în plan activităţi culturale, de dezvoltare personală, printre care lectura ocupă un loc principal şi are rol therapeutic, dar şi activităţi care să trezească responsabilitate faţă de mediul înconjurător. Ne dorim să promovăm lectura şi literatura ca pe medii liberatoare şi de îmbunătaţire a contactului social, lucru care afectează vădit viaţa multor români în Belgia. Este un program ambiţios care se desfaşoară pe o perioadă de doi ani şi care necesită un efort deosebit din partea noastră ca organizaţtie de voluntari.

NB: Ca membru al Consiliului de Administraţie al organizaţiei mari ADR Vlaanderen care sunt atribuţiile dumneavoastră?

EF:. Aici lucrurile stau puţin diferit. In ADR Vlaanderen eu joc un rol de liant. Interesul meu este de a crea punţi între cele două comunităţi, flamandă şi română. Dacă e să privim la gradul de coeziune dintre cele două părţi, lucurile nu sunt exact cum ne-am dori. Procesul de integrare este anevoios, iar diaspora românească are nevoie de un aliat în parcursul sinuos al acestui proces. Eforturile  noastre sunt de a încuraja initţativele civice ale românilor şi munca voluntară, de a remedia imaginea creată de media autohtonă, de a lupta pentru drepturile românilor din Flandra. Oferim şi expertiză celor care vor să aprofundeze cunoştintele despre România. Conduc şi departamentul de cultură al organizaţiei, în care promovăm atât cultura română în Flandra cât şi cultura flamandă în rândul comunităţii româneşti. De asemenea, promovăm bunele relaţii dintre cele două ţări.

NB: Care credeţi că ar trebui să fie raportul cultură română/ tradiţie română – cultură belgiană pentru un român ce trăieşte în Belgia?

EF:  Cultura noastră, cred eu, joacă un rol important în noi înşine, ne face să fim ceea ce suntem, ne dă personalitate şi caracter. Nu ne putem despărţi de ea, este ceva sfânt, dacă vreţi. Binenînţeles, ne place să venim în contact cu alte culturi ca cea belgiaă, însa ne întoarcem mereu la limba, istoria, literatura sau arta noastră. Nu mai spun de valorile culturii noastre ca înţelepciunea şi morala de care mereu ne sprijinim. Cu tradiţiile lucrurile sunt un pic altfel. O parte din ele sunt frumoase şi merită transmise din generaţie în generaţie, ca de exemplu ospitalitatea noastră. Ele dau culoare, frumuseţe culturii noastre. O altă parte însă am putea sa o lăsăm în urmă, intră cumva în conflict cu lumea modernă şi dinamică în care trăim. Oricum, tradiţiile trăite fără o imagine amplă asupra culturii, o înţelegere adâncă şi sănătoasă a originilor acestor tradiţii nu ajută prea mult. Belgienii sunt foarte atenţi la aceste detalii.

NB: Cum se vede România prin ochelarii lui Eduard Fron ? Este posibilă o eventuală reîntoarcere în ţara-mamă?

EF : Da, mi-ar plăcea foarte mult să mă întorc acasă. Din păcate însă, mi-ar fi greu să continui ce am început aici. În Belgia mi-am construit o carieră, o reţea naţională şi internatională de oameni de ştiinţă şi de colaboratori care îmi permite să fac lucruri frumoase, îmi dau satisfacţie. Pe lângă acestea, cercetarea înseamna costuri enorme, o infrastructură bine pusă la punct, oameni integri şi dornici de cunoaştere, foarte multă seriozitate, dar şi muncă multă. România este pe drumul cel bun, lucrurile merg în direcţia aşteptată , chiar dacă viteza nu este cea dorită. Mergem cu drag în vacanţă, în fiecare an vad schimbări care mă impresioneaza şi asta mă bucură enorm.

NB: Cum aţi vrea să evoluaţi în Belgia? Cum împăcaţi rădăcinile româneşti cu cele belgiene/flamande ?

EF: Ştiti, cu sprijinul Ambasadei României în Belgia am organizat expoziţia 140 de ani de relaţii diplomatice romano-belgiene’. Pregătindu-mă, am citit câteva cărţi despre aceste relaţii. Am realizat atunci câţi oameni de stat, instituţii, familii regale sau personalităţi au muncit pe brânci ca cele două naţiuni să aiba o relaţie frumoasă, o relaţie de care românii din Belgia (peste 110 mii) beneficiază acum din plin. Imi doresc mult ca această comunitate să continue acest efort şi să aducă o contribuţie importantă în societatea belgiană.  O contribuţie culturală, economică sau socială va lăsa o amprentă frumoasă în istoria Belgiei.

NB: Eduard Fron, mulţumim pentru timpul investit pentru a răspunde întrebărilor noastre. Vă dorim mult succes în carieră şi în multiplele activităţi pe care le desfăşuraţi !