Început

Spre sfârşit grăbesc fără încetare,

Fapte jumătăți se împiedică-n uitare,

Gânduri de bine îşi iau rămas bun de la omul de acum

Îl împing spre mâine fără părere de rău

Doar va judeca, va greşi, va uita,

Îşi va alunga menirea cea bună a venirii pe lume

Şi din nou va alege pe dos omul fără rost

Dar omul cel vechi în suflet Fiu

Îşi aduce aminte de ale Tatălui cuvinte

Şi-n noul ce vine îşi aprinde rug

Din amintire, din binecuvântare şi rugăciune

Vechiul cel nou îl cuprinde pe sine

În veşmântul credinței, în întinderea crucii

Iar omul cel nou purtat în ființa lui Dumnezeu

Se naşte lumii cu blândețe spre echilibru, egal şi liber

Nevrăjmăşit de lipsuri, neîngreunat de iluzii

Imagine reprezentativa: Comput ecclesiastique – Orologiul Catedralei din Strasbourg