Vindecarea

Toate sunt ale mele și în ele mi-am făcut casă.
Nu o pot duce și mă înghite această fiară
Crescută din ființa mea și hrănită din neputințele mele.
Nevăzutul păcat mă însoțește și ades trăiesc visul lui
Abandonat și gol.

Lumina pătrunde în crăpătura din sufletul meu
Subțirimea și îndrăzneala i le iau drept încăpățânare și rușinare
Eu, omul de trup și de singurătate ce am devenit.

E grea lepădarea de ceea ce sunt,
E frumoasă chemarea spre ceea ce Dumnezeu mi-a șoptit.

Minunea se înfiripă în sufletul meu.
În brațele morții lepăd Iadul,
În brațele vieții regăsesc Raiul.

Imagine reprezentativă: Icoane din colecția bizantină Art and History Museum Brussels