Mihai Eminescu, Romantische Gedichten / Mihai Eminescu, versuri romantice

Despre Eminescu, Cioran spunea că nu e traductibil. Totuşi, versurile eminesciene au fost traduse în nenumărate limbi, din care cele mai cunoscute sunt maghiară, franceză, spaniolă, italiană, portugheză, engleză,… De cele mai multe ori, este vorba însă de traduceri individuale, făcute cu bugete restrânse, fără o promovare puternică, după cum afirmă criticul Dan C. Mihăilescu, adept şi el al teoriei intraductibilităţii. Dar Jean-Louis Courriol, profesor la Universitatea din Lyon, afirmă : «Eminescu nu a fost tradus nici 150 de ani după moartea lui. Eu am făcut prima antologie după Eminescu în 1985. Cioran spunea că e de netradus Eminescu. Dacă nu îl traduci pe Eminescu, atunci nu are niciun rost să traduci pe altcineva. Trebuie să îl traduci pe Eminescu.”
În limba neerlandeză, putem afirma că puţini sunt cei ce au îndrăznit să se aventureze în traducerea versurilor eminesciene. Unul din aceşti curajoşi este şi Jean-Paul Van der Elst, care a scos în primăvara anului 2021 o carte cu douăzeci şi opt de poezii de dragoste şi Luceafărul. O muncă de titan, care a solicitat timp, energie şi dăruire. Într-o corespondenţă avută cu traducătorul, acesta declară : «Am tradus într-o neerlanadeză arhaică dintr-un sentiment de fidelitate pentru Eminescu…”
În articolul precedent al lui Jean-Paul, publicat în revista noastră – Mihai Eminescu tradus în neerlandeză – acesta face un inventar al traducătorilor poetului român. Unul dintre aceştia este Jan Willem Bos, traducător olandez reputat de literatură română (traducătorul lui Mircea Cărtărescu), care este de părere: «Este aproape imposibil să-l traduci pe Eminescu. Nici chiar cele mai reuşite traduceri nu reuşesc să-l pună în valoare. Acesta este geniul maestrului.» Un altul este olandezul Ton Peters, care a tradus în 2004 două poezii de Eminescu (‘La steaua’ şi ‘Veneţia’), traduceri făcute pentru revista ‘De Tweede Ronde’ (anul 25, p. 134). Apoi îl întâlnim pe Gerard de Ridder cu o selecţie mai mare din opera poetică a lui Eminescu (în total 271 de poezii); cartea sa poartă numele Mihail Eminescu. Roemeense Gedichten (Mihai Eminescu. Versuri româneşti). De asemenea, şi poetul Jean Pierre Rawie a tradus două poezii de Eminescu : sonetul Afară-i toamnă şi Din noaptea vecinicei uitări. Ambele au fost publicate în culegerea sa Onmogelijke geluk (Fericire imposibilă, 1992). Şi cam la atât se reduc traducerile operei lui Eminescu în neerlandeză.
Aşa încât, Jean-Paul şi-a luat inima în dinţi şi s-a apucat de treabă, conştient că ce face nu e ‚fluitje voor een cent’, cum ar spune flamanzii, adică o banalitate, ci o ditamai munca, care, în plus, îl aşază oarecum în tabăra pionierilor de limbă neerlandeză şi poate, cine ştie, a deschizătorilor de drumuri, căci Jean-Paul nu a pregetat să transmită un mesaj celor ce ar putea să-l traducă pe marele poet român: „De aceea, fac un apel cald pentru a se traduce mai mult din opera lui Eminescu în limba neerlandeză.” (Jean-Paul Van der Elst, Revista Timpul Belgia, ‚Mihai Eminescu în limba neerlandeză’). Cu puţină frică a purces la traducerea celor douăzeci şi opt de poezii şi a Luceafărului, după cum el însuşi mărturiseşte – „Mi-a fost puţin frică, dar într-un final am făcut-o totuşi, conştient fiind că Eminescu nu poate fi tradus ‘perfect.’ O frică care probabil îi bântuie pe mai toţi traducătorii lui Eminescu, căci armoniei vocale din poeziile originale ale poetului naţional român e greu să i se dea expresie într-o limbă străină, iar aceasta joacă un rol deosebit de însemnat, întărind mesajul poemelor marelui poet.
Prima poezie tradusă de Jean-Paul Van der Elst este Când amintirile – în traducere neerlandeză: Als herinneringen. Cuvântul neerlandez e, în general, greu, conţine multe consoane şi vocale închise, spre deosebire de cel românesc care cuprinde multe vocale deschise şi semideschise. De aceea, eufonia din versurile eminesciene devine greu de strămutat în neerlandeză, însă traducătorul flamand rescrie în stil propriu cadenţa eminesciană:
Als herinneringen uit het verleden
Mij pogen te verleiden om
De lange, vertrouwde weg te betreden
Die ik af en toe bewandelen kom
Boven jouw huis zal hangen
Vandaag hetzelfde sterrenlicht
Dat zo vaak mijn diep verlangen
Troostend heeft verlicht.
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Cu Luceafărul, Jean-Paul Van der Elst purcede la o încercare şi mai grea, căci bogăţia de imagini, emoţii şi idei inedite, varietatea de teme şi motive, pendularea între terestru şi cosmic, multitudinea semnificaţiilor, ritmul imabic, rima încrucişată ale poemului nu sunt uşor de preluat într-o limbă ce se situează departe de limba română. E lesne de înţeles că începi munca de traducere cu oarece frică, dar încerci şi satisfacţie când, la sfârşit îţi contempli rezultatul. Iată cum sună în neerlandeză pătrunderea Luceafărului în odaia fetei de împărat :
En van de spiegel glijdt zijn licht
Over haar slapend lichaam heen
Haar borst, haar armen, haar gezicht
Die hij met strelend licht bescheen.
Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.
Descrierea Luceafărului în neerlandeză este fidelă originalului. Elementul « dit vroege uur » (acea oră matinală) e o variaţie a « plutind în adevăr » din versiunea originală, dar se înscrie perfect în poem, nereducând sensul întreg al acestuia.
Met haar als runderen zo zwart
En stralen als een kroon van vuur,
Met zonnevlammen in zijn hart
Verschijnt hij op dit vroege uur.
Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.
Şi rugămintea Luceafărului de a fi dezlegat de nemurire este poetic bine transpusă de traducătorul flamand :
Verlos mij Heer, tot elke prijs,
Wil mij een ander lot bedelen
Misschien is dit mijn laatste reis
De sterren, Heer, kan jij bevelen.
O, cere-mi, Doamne, orice preţ
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte;
Nu e uşor să iniţiezi o călătorie despre care ştii de la bun început că e anevoioasă. Şi totuşi Jean-Paul a avut acest curaj şi şi-a asumat necuprinsul în totalitate a operei lui Eminescu. Traducerea poeziilor este, în general, se ştie, dificilă. Traducerea poeziilor lui Eminescu presupune o dificultate şi mai mare pentru că Eminescu rămâne întreg Eminescu doar în limba romănă. De aceea actul de temeritate al lui Van der Elst trebuie cu atât mai mult preţuit şi aşezat la un loc de cinste.
Mai jos am cuprins câteva argumente în sprijinul traducerilor, pe care Jean-Paul Van der Elst a dorit să le ofere cititorului (a se vedea mai jos şi varianta neerlandeză) :
De ce am început această traducere ?
Odată am tradus o poezie de Adrian Păunescu şi mi s-a părut o traducere suficient de reuşită. Doi ani nu am mai tradus nimic, până când l-am descoperit pe Eminescu. Ştiam bineînţeles că e cel mai mare poet român, dar nu citisem nimic de el. Când am început să citesc câteva texte, am tradus imediat câteva versuri. Am început să fac cercetări: cât din Eminescu era tradus în neerlandeză? Am fost adânc dezamăgit: câteva versuri ici-colo şi o culegere mică (a lui Gerard de Ridder) din 1968. Când numărul traducerilor mele a început să crească, am gândit: o să le adun într-un volum. Le-am trimis Nicoletei Beraru şi lui Jan Willem Bos să le citească. Jan Willen Bos a tradus el însuşi câteva poezii de Eminescu; acesta m-a încurajat să traduc şi Luceafărul. Mi-a fost puţin frică, dar într-un final am făcut-o totuşi, conştient fiind că Eminescu nu poate fi tradus ‘perfect.’
Ideea mea despre Eminescu
E un poet mare a cărui viaţă s-a sfârşit tragic (otrăvit cu mercur). Este, de asemenea, un romantic complet. Descrierile sale de natură mă duc cu gândul la William Wordsworth (1770-1850), iar reflexiile sale cosmologice din Luceafărul au ceva din Shakespeare. Faptul că Eminescu se poate măsura cu aceste nume mari îi dau şi mai multă strălucire.
Practic
Cartea are 94 de pagini în format A5 şi conţine 28 de poezii de-ale lui Eminescu, plus Luceafărul. Coperta este o pictură (Copaci roşii / Rode Bomen) a Avdiei Avrumutoae. Costă 10 euro, la care se adaugă eventuale cheltuieli poştale, şi poate fi comandată la e-mail la adresa : jeanpaul.vanderelst@gmail.com
Cartea este realizată în regim self-publishing.
J.P. Van der Elst
Jean-Paul Van der Elst (°1952) este profesor de neerlandeză şi engleză la pensie. A călătorit pentru prima dată în România în 1991 în cadrul acţiunii umanitare ‘Salvaţi satele româneşti / Red de Roemeense Dorpen’. A făcut parte ani la rând din Consiliul de Administraţie al ‘ Acţiune Satele Româneşti / Actie Roemeense Dorpen (ADR). În 2007 a organizat ‘Săptămâna Flamandă / Vlaamse Week’ în Sibiu (capitală culturală) cu expoziţii, un concert al Merchtemse Steltenlopers, concerte diverse şi un simpozion despre prezenţe istorice ale flamanzilor şi olandezilor în Sibiu şi în împrejurimi. În 2013 a publicat exact despre acest subiect o carte numită ‘Tările de Jos în Transilvania / De Lage Landen in Transsylvanië’. Cartea (în neerlandeză, dar există şi o versiune în limba engleză, cu un rezumat generos în limba româna) a fost prezentată la Bucureşti, Sibiu şi Iaşi.
Jean-Paul Van der Elst este actualmente redactorul revistei Bună, revista organizaţiei ADR Vlaanderen. Şi nu în ultimul rând, publică de opt ani articole despre turism în România pe pagina de facebook Roemenië Vakantieland (România, ţară de destinaţie turistică).
*****
Waarom aan vertaling begonnen?
Ik had ooit wel eens een gedicht van Adrian Paunescu vertaald en dat vond ik redelijk gelukt. Twee jaar lang heb ik niets meer vertaald tot ik Eminescu ontdekte. Ik wist natuurlijk wel dat hij de grootste dichter in de Roemeense taal was maar ik had letterlijk niets van hem gelezen. Toen ik toch wat teksten begon te lezen heb ik meteen ook een paar gedichten vertaald. Ik ging eens opzoeken hoeveel er al van Eminescu in het Nederlands was vertaald maar dat was een grote ontgoocheling. Een paar gedichten hier en daar en één bundeltje (van Gerard de Ridder) in 1968. Toen mijn aantal vertalingen als maar toenam, dacht ik: ik maak er een boekje van. Ik liet het nalezen door Nicoleta Beraru en Jan Willem Bos die zelf al wel een paar gedichten van Eminescu had vertaald. Jan Willem moedigde me aan om ook Luceafӑrul te vertalen. Ik was daar een beetje bang voor maar heb het uiteindelijk toch gedaan, in de wetenschap dat je Eminescu eigenlijk niet ‘perfect’ kan vertalen.
Mijn idee over Eminescu
Het is een groot dichter die op een tragische wijze (kwikvergiftiging) aan zijn einde kwam. Hij izs ook door en door romantisch. Zin natuurtaferelen doen me denken aan William Wordsworth (1770-1850) en zijn kosmologische bespiegelingen in Luceafӑrul hebben iets Shakespeariaans. Het feit dat Eminescu zich kan meten met deze grote namen geeft hem nog meer glans.
Praktisch
Het boek telt 94 pagina’s en is in A5 formaat. Het bevat 28 gedichten van Eminescu + Luceafӑrul. De cover is een schilderij (Rode Bomen) van Avdia Avrumutoae. Het boek kost 10 euro (+ eventuele verzendigskosten) en kan enkel besteld worden met een mail naar jeanpaul.vanderelst@gmail.com. Het boek werd uitgegeven in eigen beheer.
J.P. Van der Elst
Jean-Paul Van der Elst (°1952) is een gepensioneerde leraar Nederlands-Engels. Hij reisde in 1991 voor het eerst naar Roemenië in het kader van de humanitaire actie ‘Red de Roemeense Dorpen’. Hij maakte jarenlang deel uit van de beheerraad van Actie Roemeense Dorpen (ADR). In 2007 organiseerde hij een ‘Vlaamse Week’ in Sibiu (Capitale Culturala) met tentoonstellingen, een optreden van de Merchtemse Steltenlopers, concerten en een symposium over de historische aanwezigheid van Vlamingen en Nederlanders in en rond Sibiu. In 2013 publiceerde hij over deze materie het boek ‘De Lage Landen in Transsylvanië’. Het boek (in het Nederlands maar er is ook een Engelse versie met een ruime samenvatting in het Roemeens) werd voorgesteld in Boekarest, Sibiu en Iași. Hij is redacteur van BUNA, het tijdschrift van ADR-Vlaanderen. Verder publiceert hij al acht jaar artikels over toerisme naar Roemenië op de facebookpagina Roemenië Vakantieland.


O plachetă cu mai bine de 20 de poeme de M. Eminescu traduse în neerlandeză de Gerard de Ridder a apărut la prestigioasa editură Meulenhoff în 1968 sub titlul „Roemeense Gedichten”.