Nu putem!

A împărtăși
e o necesitate umană,
o nevoie de a ne trăi
bucuriile și deziluziile
împreună cu alții,
iar asta ne sporește mulțumirea
și ne micșorează tristețea.

Fericirea nu e completă
dacă nu o putem împărtăși
cu cei dragi
și depresia e mai puțin supărătoare
dacă cineva drag ne ține de mână,
măcar o persoană
care să ne dăruiască un fir
de care să ne ținem când într-o prăpastie
pare că ne-am prăbușit
și să ne arate lumina în întunecosul tunel.

Păcat că durerile se pot împărtăși,
dar nu și împărți!
Viața ar fi mai puțin amară dacă s-ar putea
împărți și durerile cu cei dragi ai noștri.

Putem împărți multe lucruri cu persoanele iubite,
dar nu putem lua o parte din durerea lor
ca să-i ușurăm.
Nu putem!
Le rămânem aproape doar
și suferim împreună cu ei.

Articole asemănătoare

Timpul

…Și totuși, dacă sufletul ne este dor
nu se lasă mistuit de el pân’ la izvor.
În pulberea de stele ce-o creează dorul
uneori nemurirea-și va găsi izvorul.

Alb și negru

Inima-mi cântă, rațiunea-mi plânge… în inimă bucurie, în minte tristețe… Dar de ce e mereu această opoziție? Albul e alb, și negrul e negru… știam……

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *