Promotori ai culturii române – Daniela Gumann

Daniela Gumann este poet prozator şi publicist. Trăieşte în Austria, la Salzburg împreună cu familia sa şi este director la o agenţie de intermediere de locuri de muncă în domeniul de îngrijire a persoanelor vârstnice. În 2018 a înfiinţat organizaţia A.S.R.A. – Asociaţia Scriitorilor Români din Austria – « un rezultat al dragostei pentru România cu tot ce cuprinde ea – civilizație, cultură, artă şi literatură, dedicată deopotrivă românilor, austriecilor și tuturor celor ce vor să cunoască civilizația și cultura  poporului român » în care se desfășoară numeroase evenimente şi cenacluri literare. În Mai 2018 a văzut deopotrivă lumina zilei şi revista literară „Condeierul diasporei” în care publică scriitori de pe toate meridianele lumii.

Nicoleta Beraru : Bună ziua, Daniela Gumann. V-am făcut o prezentare succintă. Ce ar mai trebui să ştie publicul despre dumneavoastră, dincolo de livrescul informațiilor pe care eu le dețin ? Cine  este Daniela Gumann în afară de femeia de cultură din Austria ?

Daniela Gumann : Înainte de orice sunt om și mă străduiesc să nu-mi alterez principiile demnității și moralității. Sunt mamă, soție, prietenă. Pentru că un scriitor este și el un om obișnuit. Am și eu aceleași emoții, trăiri și frământări ca orice om. Mă preocup personal de grădina mea ca să fie îngrijită și plantez flori, tund iarba, îmi place să primesc musafiri și în acest sens mă implic serios în pregătirea meselor cu ce e mai bun și nu în ultimul rând acord o atenție specială familiei mele care nu este deloc mare. Împreună cu soțul meu, inginerul Constantin Gumann, conducem firma de intermediere locuri de muncă în Austria în domeniul îngrijirii bătrânilor la domiciliu, în care am investit un amplu efort financiar şi uman, de construcție a brand-ului „D&C Gumann”, întins pe parcursul unei perioade de 10 ani, graţie căruia această firmă şi-a consolidat o imagine publică, notorie în piaţa de profil. Ținând cont de cele de mai sus, firma D&C Gumann şi-a creat un motto care-i reprezintă. Motto-ul firmei noastre este: „Lucrați cu profesioniști! Succesul nu este o întâmplare.” Și credeți-mă, chiar așa este!

NB : Când aţi emigrat prima dată  şi ce a adus emigrarea special în viața dumneavoastră ? Există şi o parte pe care o considerați pierdută, ca o consecință a emigrării?

DG : Fiecare dintre noi are o „poveste” despre cum a ajuns să lucreze în altă țară. Imediat după decembrie 1989, am cochetat cu ideia de „a pleca puţin” peste hotare. Dorinţa mea de plecare a fost alimentată mai mult de curiozitate, de nou, şi nu în ultimul rând de dorința de bunăstare. În august 1997, după lungi şi grele aşteptări şi insistenţe, deoarece eram considerată prea tânără şi fără experienţă, am reuşit să plec în Israel. Era prima mea ieşire din ţară, prima mea călătorie cu avionul, prima dată când plecam de lângă mama. Principiile care stau la baza unei vieți fericite nu se învață la școală, în familie, în anturaj sau la biserică, ci se învață…trăind. În perioada cât am lucrat în Israel, am avut ocazia să învăţ să mă adaptez la situaţiile pe care viaţa mi le pune în faţă fără să mă întrebe dacă le accept.  Am învăţat adevărate lecţii de viaţă, pe care nu le-aş fi cunoscut dacă stăteam acasă pentru că doar acolo în Israel se învăţa respectul pentru viaţă. De la ei, de la evrei, am învăţat să preţuiesc clipa, deoarece se poate să fie ultima. De la pacienta pe care o îngrijeam, am învăţat disciplina privind orele meselor şi programul strict al tratamentului, eu cea, care ca orice româncă, eram obişnuită cu sistemul ”las’că merge şi aşa”. Pentru mine este o mândrie faptul că am practicat această meserie, şi o spun cu voce tare, oriunde am ocazia, că aceste experienţe mi-au oferit oportunitatea de a mă forma, dezvolta şi modela ca om. Aceste experienţe m-au disciplinat. Sunt atât de multe lucruri pe care le putem învăţa de la cei aflaţi la sfârşitul călătoriei pe acest pământ… Ei au trăit momente şi timpuri pe care noi nu le-am cunoscut. E mare lucru să-i asculţi cum povestesc. Am cunoscut personal, supraviețuitori ai Holocaustului care mi-au povestit lucruri incredibile trăite de ei. Eu consider că plecarea peste hotare este o șansă de a ne deschide orizontul cunoașterii, cunoaștem culturi noi, tradiții, limbi străine, mentalități și comportamente, artă culinară, este imensă motivația de a pleca, dar să nu uităm să ne mai întoarcem acasă. Să nu uităm că noi suntem români și avem rădăcinile în pământul natal. Tot la fel transmit și fiicei mele. Niciodată nu vom putea pleca definitiv din locul naşterii noastre. O parte din noi va rămâne pentru totdeauna acolo. O parte fără de care nu suntem noi şi nu vom fi niciodată împliniţi în altă lume. Viaţa este în aşa fel făcută încât mereu să ne întoarcem acasă. Acasă unde ne asteaptă una din persoanele cele mai importante din viaţa noastră, care a suferit de dor cât nu am fost acasă, care a plâns în fiecare seară de grijă şi de frică pentru sufletul nostru. Sunt mult prea mulţi cei ce uită să se întoarcă, ce uită că viaţa lor nu ar fi existat fără mama.

NB : Ce lucruri speciale păstraţi din România ? Cum împăcați rădăcinile româneşti cu apartenenţa la cultura austriacă ?

DG : Dragostea de țară, limba, educația, credința, tradiții, cam tot ce am primit acolo port cu mine. Astea nu se pierd. Atât timp cât scriu mereu doar în limba română este lesne de înțeles, că pentru mine, străinătatea e ca un hotel. Să ştiți că emigrarea în sine este o renaștere, pentru că trebuie să înveți totul de la început. Încerc peste tot să vorbesc despre cultura românească, despre istoria românească. Încerc să le explic străinilor că nu suntem numai ciurucuri, ci suntem, în mod firesc, un amestec de caractere, ca în oricare altă națiune. Până la urmă România o purtăm în suflet și dacă stăm în București și dacă ne-am mutat în Salzburg, Viena, Haifa, Roma sau Barcelona.

NB: Sunteţi poetă, prozatoare şi publicistă. Când aţi început să scrieţi ? Ce teme trataţi în scrierile dumneavoastră ?

DG : Primele mele scrieri au apărut în Israel. Realitatea este sursa cea mai solidă de documentare în tot ceea ce scriu, nu numai realitatea „reală”, ci, mai ales, realitatea interioară, umană. Viața este principala creație. Cred că toți creăm pe tot parcursul vieții, în mod sigur ne creăm propriul drum. Facem alegeri, legăm prietenii și așa mai departe. Cred că asta ne este menirea, de fapt, aceea de a crea. Viața în sine înseamnă creație, viața este cea care mă motivează să scriu în continuare. Sinceritatea, autenticitatea, naturaleţea nu sunt atribute ale scriitorului amator, începător, ci dimpotrivă, ale celui foarte experimentat. Sinceritatea e un efect literar, unul dintre cele mai sofisticate şi mai greu de obţinut – pur şi simplu mă doare şi strig/scriu. Aceasta este forma mea de exprimare.

NB : Ce ne puteți spune despre cartea « Îngrijitoarea » care a fost tradusă deja în mai multe limbi ?

DG : În această carte am prezentat situații reale legate de fenomenul social răspândit în România la scară națională, şi anume – PLECAREA LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE.

Această carte este ca o invitație la regândirea relațiilor interumane, a valorizării prezentului, dar poate fi privită şi ca o carte ce invită la depășirea barierelor, oricare ar fi ele. Fixarea unui ţel şi atingerea acestuia prin mijloace diferite, personalizate, este unul dintre mesajele cărții. Un alt mesaj extrem de important este cel de regăsire personală. Imboldul s-a dovedit tot mai puternic din momentul în care am devenit chiar eu şi cu soţul meu o firmă de intermediere locuri de muncă în Austria – „ D&C Gumann” pentru românii care doresc să lucreze. Anul acesta împlinim 10 ani de activitate neîntreruptă.

Tema principală a cărţii„ Îngrijitoarea” este nevoia de căutare a unui drum mai bun şi găsirea unui tunel, de evadare de aici, spre altceva – din România spre altundeva. Aceasta este tema centrală a cărții mele şi care este justificată într-un fel de motorul acesta al suferinței umane. În spatele cuvântului “român” se ascund milioane de poveşti – un trecut dramatic reprezentat de o dictatură, un prezent în fuga a milioane de cetăţeni care au emigrat în căutarea unui viitor mai bun şi tot atâţia copii rămaşi singuri acasă, în România. Migraţia a contribuit semnificativ la reducerea sărăciei în România. A stopat tendinţa de creştere a şomajului şi au venit bani de la cei care munceau în străinătate. Partea proastă însă e că, deşi satele ţării se îmbogăţesc, forţa de muncă scade. Fenomenul a apărut firesc după intrarea României în Uniunea Europeană.

NB : Cum s-a născut ideea creării organizației A.S.R.A? Ce v-a motivat?

DG: Dragostea pentru cărți și pentru oamenii care le scriu, pasiunea pentru literatură și respectul pentru scriitori, ne-a determinat să înființăm Asociația Scriitorilor Români din Austria. Am decis să înființăm această asociație pentru că nu am dorit ca numele Gumann să fie văzut ca un fel de Mecena al literaturii române și atunci, sub umbrela Asociației Scriitorilor Români din Austria să putem organiza întâlniri din dorința de a comunica continuu cu lumea infinită a cunoașterii din timp și spațiu pentru a promova frecvența românismului fără hotare. Am ales să ne dăruim celorlalți, prin timpul și ajutorul nostru pentru a contribui pozitiv la umanitate. Am ales să facem bine în locul răului sau în locul indiferenței, constatând că în cotidianul aglomerat este nevoie de emoție pentru a dărui și pentru a te pune în locul celuilalt.  Prin sensibilitate și maturitate am ales în viață doar lucrurile care se armonizează între ele și se contopesc decent și echilibrat. Am ales să ne conjugăm cu verbul a fi, nu a avea. În acest sens, în cadrul Asociației Scriitorilor Români din Austria nu se plătește niciun fel de cotizație sau taxă, iar evenimentele care se  desfășoară sub această titulatură sunt organizate și suportate exclusiv de fondatorii asociației, fără sponsori sau donații. De asemeni ori de câte ori suntem invitați în calitate de asociație la Ambasada României de la Viena sau la alte întâlniri oficiale, oferim cadou personalităților prezente, din cărțile scriitorilor membri ai asociației, ceea ce poate fi considerat ca un act de publicitate. Acesta a fost scopul înființării acestei asociații și suntem bucuroși de realizări cu atât mai mult prin faptul că îl avem alături de noi pe scriitorul Dan Dulciu în calitate de vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Români din Austria. În acest moment, sunt 47 membri înscriși din diferite țări și mai ales din România.

NB: Vorbiţi-ne puţin  despre cenaclurile literare care se ţine în casa dvs. din Galaţi – Casa Gumann sau Casa Condeiului – pe care poeta Constanța Abălașei Donosă o compară cu Casa Pogor din Iaşi (în prezent Muzeul Literaturii). Poeta mai spune: “În prezent aici la Galați, acest misionarism privat în cultură, este început de familia Gumann – doi scriitori talentați, în care sacrul și eternul se poate vedea prin cărțile scrise și editate de dânșii, precum  și în realizările vitale pe plan profesional. Indiferent unde s-au aflat, întreaga viață și-au dedicat-o  pentru cultul patriei, limba română și conceptul creștin ortodox.” (Constanța Abălașei Donosă)

DG: Sunt impresionată de aprecierea distinsei doamne a condeiului de mare talent, doamna Constanța Abălașei Donosă  pentru care port un respect aparte în primul rând pentru calitatea umană exemplară dar și pentru talentul lucrărilor sale de grafică cât și a textelor. La Galați, în casa noastră personală am inițiat un salon de conversație, un loc mixt, informal, cu caracter gratuit, care să reunească membrii societății literare având la bază disponibilitatea de a comunica, de a elabora o artă a conversației pe teme culturale. Discutând despre ideea noastră de a înființa un Salon literar cu cărțile pe masă cu colegii de breaslă, scriitorul Sterian Vicol a propus definitoriu ca denumire – La Casa Gumann – Casa Condeiului în Salonul literar cu cărțile pe masă. Aici planificăm să avem invitați deosebiți, pe teme elaborate, la început individuale, urmând cu timpul să deschidem ușile mai generos însă după criterii atent selective prin crearea unui mediu fertil schimbului de idei, prin stimularea competiţiei literare şi artistice, prin stabilirea unor criterii de evaluare a operei literare etc.

NB: Ce alte evenimente organizați la A.S.R.A ? Cui le sunt dedicate acestea ?

DG : Asociația Scriitorilor Români din Austria a inițiat în decursul a patru ani de existență, cca.15 evenimente literare, unele fiind desfășurate în format online, datorită situației actuale de pandemie. S-au emis diplome de excelență pentru scriitorii care au lansat cărți în cadrul evenimentelor organizate de A.S.R.A . Pentru un autor, să primească un premiu literar este una dintre cele mai importante recunoașteri. Premiile reprezintă diadema trudei!

 Interdisciplinaritatea la noi este deschisă pentru a da șanse tuturor, din toate domeniile culturale care au tangențe și care au elemente comune cu arta comunicării. Pentru românii care au ales drumul străinătății, este cu atât mai important să păstrăm legăturile între noi, între noi și România, să fim uniți, să nu ne pierdem identitatea națională.

Suntem convinși că prin arta cuvântului putem contribui permanent la promovarea înțelegerii în lume, în sprijinul ideii de prietenie și pace. Am reușit să  închegăm o echipă redacțională de cea mai bună calitate, formată din cadre didactice din învățământul preuniversitar, dar și universitar pentru a oferi comunității de români un prilej de reconectare cu spiritul românesc, căreia noi trebuie să-i asigurăm strălucirea și să-i asigurăm imaginea. Dacă a existat un punct comun, al tuturor celor ce au lăsat alte priorități, în favoarea acestei prospectări a unui viitor altfel abordabil, printr-o reunire a forțelor spirituale, ce pun, înainte de toate, România, atunci acest reper s-a numit tenacitate.

NB : Revista ‘Condeierul Diasporei’  – un titlu pe cât de frumos, pe atât de grăitor. Ce poate găsi cititorul interesat în paginile acestei reviste ?

DG : Condeierul diasporei se dorește a fi o revistă deschisă – în paginile ei cultivăm respectul pentru adevăr, pentru valorile culturale şi civice, cordialitatea şi prietenia. În paginile revistei Condeierul diasporei sunt prezentate cronici literare, comentarii, proză, poezie, comunicate, evenimente culturale, recenzii și traduceri apărute sub semnăturile scriitorilor înscriși în Asociația Scriitorilor Români din Austria şi nu numai. Prin această revistă  – Condeierul diasporei, am reuşit sǎ construim în timp un renume, o prezențǎ culturalǎ, capabilă să garanteze şi să sporească utilitatea ca sursă indispensabilă a dialogului intercultural pentru cititorii români din ţară şi din străinătate.

O revistă care prezintă activitatea comunității românești din Austria și a altor comunitǎți românești din lume. De asemenea aceastǎ revistǎ are rolul de a cultiva simțul estetic al cititorului, făcând cunoscute, cultura, literatura si civilizația românească peste hotare. Suntem convinși că prin arta cuvântului, putem contribui permanent la promovarea înțelegerii în lume, în sprijinul ideii de prietenie și pace.  Trebuie să facem lobby pentru legislația în domeniul cărții, presei, al culturii scrise, să asigurăm vizibilitate și promovare autorilor români din țară și de peste granițe, să stimulăm lectura şi dorința de informație.

NB : Trăiți într-o familie care activează într-o dimensiune preponderent culturală. Cum împăcați activitatea dvs. profesională cu cea de familie ?

DG : Ziua o dedic în totalitate familiei, firmei și prietenilor pentru că prefer să scriu seara, noaptea atunci când se poate. Dar pot să scriu în orice moment în care găsesc liniște. În ceea ce mă privește, liniștea este esențială pentru scris, atât cea interioară, cât și cea exterioară. În exterior trebuie să fie cea mai profundă liniște, fără niciun sunet în afară de cele ale naturii, acelea chiar îmi priesc, deși nu scriu în aer liber. Scrisul pentru mine înseamnă și relaxare, dar și o întreprindere laborioasă, care, atunci când o realizez, mă absoarbe complet. Scriu dintr-o stare de liniște, de împăcare. E o activitate care-mi place foarte mult, dar care necesită multă muncă. 

Vă mulțumim pentru interviul generos şi vă urăm sănătate, activitate rodnică şi mulţi cititori!

Vă mulțumesc și eu pentru această oportunitate de a comunica!

fotografii: Facebook Daniela Gumann, site-ul ASRA