Promotori ai literaturii române – Constantin Piştea de la citestema.ro

Constantin Piştea este omul din spatele site-ului citestema.ro care promovează poeţi şi scriitori români. Prin mâinile sale trec prezentări de cărţi, fragmente de romane, povestiri, poezii, şi împreună cu echipa sa de colaboratori realizează numeroase interviuri. Ce se vede sunt autorii şi cărţile, mai puţin echipa şi editorul-coordonator de la citestema.ro. De aceea, curioasă din fire, după ce l-am auzit vorbind la ‘Hai la podcast cu Corina Ozon’ am vrut să ştiu mai multe despre acest promotor voluntar al literaturii române. L-am invitat, aşadar, pe Constantin Piştea să răspundă la câteva întrebări pentru Revista Timpul Belgia.

Nicoleta Beraru: Vă rog să ne spuneţi cine este Costi Piştea în viaţa de zi cu zi?

Constantin Piştea: Pe scurt : un tată care încearcă să facă tot ce e mai bun pentru familia lui și un cititor care dă din coate pe lângă tatăl cu același nume, strigând din toate puterile că are nevoie de mai mult timp și atenție. Varianta mai lungă ar fi o variabilă care pornește de la cea scurtă, cu ceva frustrări, dar și multe momente frumoase, unde aceste momente frumoase îl fac pe tată să ignore zbaterile cititorului. Câteodată, cele două personalități se îmbină și, atunci, trăind un soi de extaz, nu pot decât să sper că starea aceasta se va prelungi și că și altcineva din jurul meu se va molipsi cu bucuria de a citi.

NB: Aţi emigrat în Germania, în 2018. Care a fost primul dumneavoastă şoc cultural?

CP: Eh, nu i-aș zice cultural, dar tot şoc a fost. J Am constatat că magazinele sunt închise duminica. În România, vrei, nu vrei, îți cam vine să ieși la mall în zilele de la sfârșitul săptămânii (şi nu numai). În Germania, odată adaptat, lași duminica pentru un pic de plimbare în aer liber sau pentru alte lucruri neglijate în restul zilelor. Fără fuga în zadar din unele momente „româneşti”, se creează timp și pentru altceva, chiar și pentru cultură.

NB: Activitatea de promovare a literaturii române pe care o desfăşuraţi în România se prelungeşte şi în Germania. Cum a luat naştere citeştema.ro?

CP: Cumva, chiar se leagă. Când am știut sigur că voi pleca, am decis să fac ceva care să mă țină legat de literatură. Așa am gândit un site pe care mai ales scriitorii să povestească despre cărțile lor. Am vrut un loc în care scriitorii să se simtă bine primiți indiferent de editura la care publică, indiferent de tabăra literară din care ar face parte. Normal, nu a ieșit totul fix cum am plănuit eu inițial, dar așa e la orice drum. Pleci în vacanta și nu oprești doar ca să alimentezi, ci te trezești cu multe alte nevoi care îți întrerup, vrei, nu vrei, cursa până la destinația dorită.

NB: Câtă muncă a presupus punerea pe picoare a acestui site şi a Bookhub, al cărui creator sunteţi?

CP: Cât timp e plăcere, pentru mine nu se definește ca muncă. Timp, da, am avut nevoie de timp. Daca e să abordăm ambele site-uri, în spatele lor sunt ani. De jurnalism, de WordPress, de lucru în echipă și de cafele băute în fiecare dimineață.

NB: V-aţi gândit vreodată să scrieţi şi să publicaţi? Ce credeţi despre piaţa de carte din România?

CP: M-am gândit, cum să nu? E inevitabil. Și am și publicat, două cărticele, fiecare cu semnificația ei simbolică, însă ambele foarte nişate și, prin urmare, ca și invizibile. Una a fost despre un regretat ofițer, care a reformat academia militară din Sibiu, al cărui cursant am fost în urmă cu, incredibil, 20 de ani, este vorba despre Nicolae Uscoi, iar cealaltă a cuprins articole de opinie și povestioare pe care le-am publicat în presa militară înainte de a o părăsi. Cum spuneam, ambele cărți au trecut neobservate, dar pentru mine înseamnă enorm. Sunt ca două inimi pe care mi le-am scos pentru a le privi acum în casetele lor transparente din bibliotecă. Fiecare bate încă regulat, dându-mi senzaţia că trăiesc.

Dacă aş mai publica? Doar în același sens, adică dacă într-adevăr ar însemna ceva foarte puternic emoțional pentru mine.

Cealaltă parte a întrebării duble este foarte complexă și îmi este greu să răspund în doar câteva cuvinte. Știm cu toții cum arată piaţa de carte din România. Însă pentru numeroșii ei oameni frumoși, merită să te agăți și cu un vârf de deget de ea. Sper și eu în zile mai bune, în măsuri guvernamentale care să impulsioneze consumul de carte, într-o educație orientată spre gândire și nu spre memorare mecanică, sper în zile la fel de senine ca privirea celor care citesc.

NB: Desfăşuraţi o activitate de promovare în calitate de voluntar 100%? Aţi găsit greu colaboratori?

CP: Dacă mă credeți, nici nu i-am căutat. Uneori, ei se atrag unii pe alții, alteori – așa cum am sperat – calitatea site-ului îi tentează să întrebe dacă nu cumva ar putea să publice aici.

NB: Vă amintiţi vreun episod special – hazliu, dificil, încurcat, …- legat de promovarea unui scriitor?E dificil contactul cu scriitorii şi poeţii pe care îi promovaţi?

CP: De când cu social media, e mult mai ușor. Și, în general, scriitorii sunt extrem de amabili când sunt abordați pentru un interviu sau pentru o așa-zisă anchetă literară.

Sunt mulți ani de când interacționez cu scriitorii – mă și mir că nu m-am molipsit – așadar și întâmplările s-au tot strâns. Însă nu mi se par antologabile. Ele rămân undeva în mintea mea, cu bunele și relele lor – pentru că au fost și chestiuni care s-au dovedit de rău augur – cu nostalgii și ușoare impulsuri de bine, suficiente ca să-mi alimenteze bucuria de a rămâne în acest cerc, în ciuda a tot ce se vehiculează: ba că nu se citește, ba că uite cine pe cine contestă, că unul publică într-o parte, altul dincolo, că sunt influenţe, găști, tabere, alianțe și câte și mai câte, premii anapoda, jurii și mai și, câte și mai câte.

Hazliu și interesant e tot universul acesta, pe care într-un fel îl respect, dar în alt fel mă și simt mai bine că îl pot privi de la o oarecare distanță fizică.

NB: Cultura este în orice ţară un domeniu sensibil de activitate şi, în general, nu foarte bine plătit. În pandemie, a fost primul sector care a avut de suferit, alături de turism şi horeca. Dacă în ţările Europei Occidentale, deşi mai prost plătiţi, oamenii de cultură au totuşi venituri relativ bune, în România, situaţia este şi mai dificilă. Cum v-aţi dori să evolueze munca de promovare pe care o realizaţi? Speraţi ca vreodată să obţineţi subvenţii?

CP: Eu, personal, legat de site-ul citestema.ro, nu sper nimic. Pasiune fiind, mă uit la chestiunea asta cu plăcere și dezinteresat de ce ar putea „să-mi” iasă. Când lași orice speranță deoparte, abia atunci apuci să și trăiești pozitiv din „munca” respectivă. Orice vine este din start un câștig. Orice colaborator care scrie bine și constant e o mare bucurie. E un mare privilegiu pentru mine să citesc înainte de oricine altcineva o cronică de carte. Și, în general, încrederea pe care mi-o arată cineva oferindu-mi gratuit parte din timpul său înseamnă enorm pentru mine.

NB : Unde vă vedeţi peste 5 ani pe plan personal şi în ceea ce priveşte activitatea de promovare a literaturii române?

CP: Mi-aș dori foarte mult să pot spune peste 5 ani cam aceleași lucruri de azi. Îmi doresc numai sănătate. Poate suna bătrânicios, însă în timpurile pe care le trăim, acesta este acordul cel mai potrivit.

Vă mulţumesc pentru că aţi binevoit să ne răspunedeţi la câteva întrebări. Astfel, atât cititorii, cât şi scriitorii vor avea o imagine mai clară despre munca de promovare a culturii române şi despre oamenii care o susţin. Succes mai departe!

Fotografie – arhiva Constantin Piştea