Ramona Strugariu, europarlamentar: Educația sexuală e despre umanitatea, responsabilitatea, frumusețea sau luciditatea sexualității. E despre ieşirea din feudalism.
Nu am reuşit până acum să articulez pe tema educației sexuale în şcoli, pentru că realmente nu am avut vreme. Şi pentru că merită un text elaborat. Nu ca al domnului Funeriu, care ştie totul despre provocările feminității cu o precizie chirurgicală care aproape că nu mai suportă un alt comentariu, dar cu faptul că sunt femeie şi cu experiența a 7 ani de muncă în spitale din cele mai sărace cotloane ale României, în secții de copii distrofici şi abandonați în principal de mame/tați între 14 şi 30 de ani care:
– nu aveau cu ce să îi hrănească acasă;
– erau extrem de tineri şi speriați;
– erau victime ale violenței în familie;
– aveau unul dintre parteneri în penitenciar;
– erau extrem de puțin pregătiți să devină părinți.
Le-am fost mamă 7 ani. Aşa îmi spuneau, mama. Pe unii dintre ei i-am învățat să mănânce mâncare solidă, la 3 ani. Pe alții, să meargă. Pe alții, să râdă. Am făcut întâi voluntariat într-un spital şi în primele luni am plâns în fiecare zi şi am slăbit 7 kg. Mi-a spus mama să nu mă mai duc, pentru că o să mor acolo.
Aproape de fiecare dată când ajungea un părinte la uşa spitalului făceam cădere nervoasă. Veneau, cei mai mulți, cât să nu decadă din drepturile părinteşti. Odată a venit cineva după Lucian, să îl dea pe 7 milioane. Am chemat poliția. Altă dată l-am dat pe Venin – aşa îl botezaseră, Venin, că nu l-au vrut – din brațe la operație şi nu l-am mai primit înapoi în brațe niciodată.
Vorbeam cu mamele de fiecare dată şi de multe ori chiar cu fetele de la spital. “Doamna Ramona, ne e ruşine, nu ne putem duce. Ei nu vor, credeți că vrea vreunul să poarte prezervativ? Am încercat. Pe mine mă bate şi spune să dispar cu chelița din fața lui. Nici pastile nu iau. Mi-i frică, cine ştie ce pățesc, poate fac cancer. Am făcut 6 avorturi. Nu mai pot. “
“Doamna Ramona, nu are cine să ne spună. Mama nu ştie, acasă suntem 8 frați făcuți tot aşa”.
“Doamna Ramona, eu l-aş lua acasă, dar nu-l vrea. Nu-l vrea şi n-am unde ma duce. Am crescut la orfelinat. El m-a adunat de pe străzi”.
Pot scrie cărți. Dar nu aici. Nu e doar despre ciclu, cum spune domnul Funeriu, şi despre cum trebuie să fie exemplari băieții cu fetele şi invers.
E despre ieşirea din feudalism. E despre un gol uriaş în educație care a înrobit şi distrus zeci de mii de suflete şi continuă să o facă. E o mare victorie care trebuie repurtată asupra unor generații întregi, mai durează mult şi bine până la rezultate, e doar începutul. Şi adulții au nevoie de educație sexuală. Multă, enorm de multă. De la ce să facă cu “chelița” până la libertatea şi responsabilitatea unor alegeri asumate. De la obligație la bucurie. De la fugă la responsabilitate. De la brutalitate la tandrețe şi senzualitate. De la instinct la complexitatea iubirii.
Despre ciclu şi penis învață la biologie, oricum. Despre umanitatea, responsabilitatea, frumusețea sau luciditatea sexualității, nu. Sper din suflet să aibă cine să îi învețe. Nici noi nu prea ştim.
frumos articol. insa din pacate in spatele ideii de educatie sexuala se ascunde si propaganda lgtb. d-asta multi romani, in special parinti, sunt speriati de ideea introducerii educatiei sexuale in scoli. ca sa aveti succes atunci cand promovati educatia sexuala trebuie sa spuneti clar, cu subiect si predicat, si chiar sa repetati de mai multe ori, ca aceasta nu va include lectii despre orientarea sexuala.
Plecând de la premiza că era feudală, față de cea actuală, a fost chiar o epocă de aur care a dat lumii, pe lângă frumoasele castele pe care le putem admira peste tot în Europa, adevărate opere în cam toate domeniile, de la știință la literatură, iar prin cea din urmă autentice exemple de bărbați și femei. Apoi, cum bine recunoaște însăși autoarea, despre aparatul reproductiv se vorbește deja la biologie. Ori aici ceea ce se propune este o imixtiune ideologică odioasă în educația copiilor în spatele paravanului „responsabilizării”. Europarlamentara useristă ar trebui să știe că educația copiilor este și va trebui să rămână o prerogativă a familiilor. Dacă tot vrea să facă ceva în direcția asta ar trebui să contribuie să prevină, prin activitatea sa de europarlamentar, acele cauze care destabilizează familia, încât nucleu de bază a societății, cauze pe care ea însăși le enumără dar la care paradoxal propune ca soluție „educarea” copiilor în spiritul progresist printr-o inițierea la felul stângist de raportare la sexualitate.