Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu de Lilia Calancea

În colecția de biografii romanțate a editurii Polirom a apărut recent volumul Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu de Lilia Calancea. Toate lucrurile par matematic echivalente până la cercetarea mai amănunțită a materialului literar și biografic atât din prisma personajului, cât și a autoarei. 

A scrie biografii romanțate despre autori consacrați e ca și când ai contribui la  transformarea lor în mit, la consfințirea acestui lucru. Pentru a întări această ipoteză – căci atât mitologia cât și matematica, ambele inventate de greci, ascunse în figura Minervei sau a zeiței cu șerpi – autoarea se supune pe ea însăși unui experiment biografic în care își împletește viața literară și personală cu cea a Rodicăi Ojog-Brașoveanu sau invers am putea spune, Lilia Calancea fiind o succesoare hors norme a celei dintâi. Indiciile detectivistice sunt atent plasate în marja de vizibilitate sau semi-întuneric a lecturii în filigran. Cât de mult acaparează opera și viața autorului un cititor ? Unde este linia de delimitare între ficțiune și realitate în ceea ce privește o operă literară ? Cât este ficțiune și cât este realitate din punct de vedere istoric în destinul unui autor ? Putem vobi de o meta-realitate ?

Putem, și acest lucru este întărit de peripateticul Liliei și al Domnului Ω prin locurile de veci ale memoriei, căci memoria este în definitiv comoara îngropată în operele Rodicăi, asemeni unui Edmond Dantés în faimosul Château d’If. Claustrarea Rodicăi în închisoarea istorică a unui regim a suferit metamorfoza unei renașteri ca scriitoare. Printre rândurile scrise de Lilia adulmecăm savoarea unei epoci pusă la naftalină între ziduri, ascunsă și încifrată în romane polițiste pour préserver cette mémoire, subiect de conversație privată la masa Rodicăi și a lui Cosma, dar și de mizericordie unanim savurată pe îndelete de publicul larg prin scrierile de succes fulminant. Motivul castelului-închisoare ca formă de existență intră în scenă odată cu moartea lui Cosma și revine în ultima parte a vieții Rodicăi, izolată de lume în memoriile de familie, ea însăși un ultim bastion în calea dispariției fratelui ei pentru mama supraviețuitoare. 

În afara firului narativ principal al vieții și creației autoarei  Rodica Ojog-Brașoveanu, cititorul este transpus în înțelegerea apropierii scriitorului martor Lilia Calancea de opera autoarei cercetate, dar nu fără vreo legătură, căci legăturile sunt infinite, începând cu limba română ca formă de expresie literară, cu componența familială a Rodicăi în spatele căreia se află povești de viață și istoria unui spațiu comun, până la peregrinările în Bucureștiul cu multe fețe : interbelic, comunist sau nouăzecist. Seria de personaje emblematice construite de Rodica Ojog continuă cu cimitirul Bellu, un personaj atipic, nu îl putem numi colectiv chiar dacă puterea sa sunt personalitățile înhumate acolo, dar și Domnul Ω, ubicuu și  atoateștiutor, având mereu ultimul cuvânt. Dar de ce 320 de pisici? Cu siguranță motanul Mirciulică al Rodicăi și Behemot al lui Bulgakov vor rămâne în memoria literaturii.

 Acest spațiu intra și extra-mouros al vieții de autor, al cărții de față, constituie și o mărturie a existenței de scriitor într-o epocă totalitară, prelungită peste Nistru, în spațiul de unde Lilia Calancea apare ca scriitoare în spațiul media. Lumea editorială, restricțiile și excesele mediului artistic, supraviețuirea prin ficțiune și asumarea unei alte identități, fie și prin personaje sunt planuri secundare ale unei recuzite memorabile. Cosma și Rodica, cosmosul și trandafirul, trimiteri clare la Micul Prinț și la metafora imaginarului, pâlpâie ca niște lumânări spre amintire prin biografia romanțată a Liliei Calancea.  

« – Ți-a trecut vreodată prin minte că și noi am putea fi personaje de carte ? Culmea, tot cu nume grecești. (…)

– Cosma înseamnă lume în greacă, nu? Deci ești lumea mea.

– Iar Rodica e trandafir. Lumea și un trandafir…

– Și atunci…

– Atunci parcă se cere întrebarea : cine e Micul Prinț în povestea noastră ?

– Je ne suis pas assez jeune pour tout connaitre.

Scriitoare basarabeană cu o biografie impresionantă, stabilită la Bruxelles, Lilia Calancea abordează subiecte literare la limita unor lumi, fie ele de un tragism absolut sau de un comic retoric, scrierile sale locuiesc un spațiu al literaturii profunde, influențate de mari clasici ai literaturii universale, dar și de căutarea esențialului în cufărul amintirilor istoriei. 

Lansarea biografiei Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu de Lilia Calancea are loc sâmbătă 31 mai 2025, la Salonul Internațional de carte Bookfest de la București, la standul editurii Polirom de la 13 :00, ora României.