Semn de carte

Pașilor bătuți de pietre, gustul verii îl aștern
Palmelor ce poartă urme, neumblate vise vii
Semn de carte ca o sete de izvor și dor etern
Poposesc și strâng în noapte, apa mării să învii.
Semn de carte, rugă-n frunze, mugurilor să trezesc
Țărmuri alungate-n vorbe, marea în albastrul ei
Scrisul când un strigăt caută, ochii cei ce nu iubesc
Semn de carte printre umbre, frunza pomilor de tei.
Zidurilor de cleștar, iarnă blândă am să scriu
Despre liniștea ce strigă cerul îmbrăcat în nori
Semn de carte printre vuiet, zarea, sete de pustiu
Peste toate scriu azi carte, niciodată să mai fiu
Ochi ce plâng iubiri de râuri, spumegând azi chipul tău
Primăveri de noi și brațe încercate de alb crin
Toate le păstrez prin vene și pe negrul părul meu
Semn de carte pentru mine, povestind mereu, mereu.

Răspunsuri