Toamnă de ierbar desfrunzit – romanță

Așa cum am pus în icoană, amprenta buzelor tale
și pasul din talpa ta, în respirația mersului meu,
tot așa am să pun și frunza ridurilor tale,
în toamna mea de ierbar desfrunzit.

Vom privi cocorii cum pleacă,
tot așa cum i-am privit și când veneau,
împreună, în același cer rotund,
ce ne-a încăput de la-nceput.

Nu-i departe depărtarea, are să vină,
n-are rost să-i întoarcem spatele,
cum nu i-am întors nici apropierii,
când a plecat.

Toamnele noastre s-au întâlnit,
pe aceeași bancă,
unde primăverile s-au despărțit.
…
Așa cum am pus în icoană, amprenta buzelor tale
și pasul din talpa ta, în respirația mersului meu,
tot așa am să pun și frunza ridurilor tale,
în toamna mea de ierbar desfrunzit.

© Valer Puia