Ianuarie de poveste

De azi dimineață la mine ninge într-una … cu drag de fulgi de-ți vine să-i strângi cu brațele și să-i iubești cu inima, cu bucurie enormă când îi privești cum dansează, cu dorința de a te lasă îmbrăcată de ei, cu maimuțăreli de copil bosumflat care nu reușește să le guste întru-totul frumusețea și albul lor tăcut, cu soarele timid care îi privește dintr-o jumătate gri a unui nor mirat, cu ciorile care se învârt amețite printre formele acestea neregulate, albe și bombate, mai mult rotunde decât pătrate, neștiind exact cine le perturbă zborul.

         Ianuarie s-a gândit să-mi facă un cadou și să-mi vrăjească sufletul, să-mi amintească ce sunt fulgii de fericire … știe că sunt cea mai bucuroasă atunci când simt zăpada cum se lasă în voia mea … am strâns-o-n pumn, am simțit-o cum se topește, am gustat-o, am îndesat-o-n rucsac, în cizme și în buzunarul de la geacă.

          Am vrut să fac un om de zăpadă, dar temperatura de afară nu mi-a permis … poate mâine…codul roșu de vreme rea s-a albăstrit, pare că se înfiripă o idilă între vreme și meteorologi, brăduții cei mici râd cerului și se fălesc cu nouă îmbrăcăminte, gutuile supărate care-mi stau în geam au întors spatele iernii nebune și le văd cum se scutură de puf, țurțurii pictați parcă plâng de bucurie, cireșul s-a dezmorțit și și-a întins ramurile,  zgomotul vântului turbat aduce a simfonie de iarnă …totu-i de poveste… și ce poveste!

foto: arhiva Mihaela Nemţanu

Născută în Pașcani, absolventă a facultății de “Științe Economie” din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași, Mihaela Nemțanu se joacă zi de zi cu cifrele, le rostogolește, le aruncă, le mâzgălește, le ceartă, încearcă să se împrietenească cu ele, însă mult mai mult iubește literele, pentru că ele au forme și mărimi, au conținut și sensibilitate, au tăcere și frumos, au căldură și fragilitate, ținta lor fiind … sufletul. Sunt asemeni Mihaelei, ele ajutând-o să dea viață gandurilor ei prin ceea ce scrie, ea scrie cu inima, din inimă și pentru inimi.