Ceva dulce

Te-am văzut! îl avertiză George pe Florin.
Normal că m-ai văzut, doar nu-s invizibil, ripostă acesta, ascunzând ceva în buzunarul de la spate.
Nu, nu, te-am văzut ce-ai făcuuuuuuuuuuuuut, nu că te-am văzut că ești aici…
Și ce-am făcut, mă rog? încercă Florin să nu arate cât de speriat este dacă, într-adevăr, a fost observat cu mișcările lui.
Ai luat din bomboane! șopti George.
Eu? Nu! se apără Florin.
Ba da.
Ba nu.
Ba da. Și, dacă nu recunoști în fața mea…
Bine, am luat. Puține, puțintele…
Măcar dacă ziceai ”una”. Dar tu zici ”puține” – adică, oricum, mai multe de 2, câte avem voie – o dată pe săptămană. Te dai singur de gol. Deci?
Deci mă spui lui tata? zise dezamăgit Florin.
Să fii sigur!
Fă-te că n-ai văzut, îl rugă Florin, cu mâinile împreunate, ca pentru o rugăciune la biserică.
Păi, de ce? E spre binele tău să te spun! rosti ceremonios George. Mama și tata ascund bomboanele mai bine, să nu le mai găsești, iar tu rămâi cu dinții întregi, că sunt ca după bombardament, din cauza dulciurilor pe care le tot furi! Cum le descoperi, doar tu știi! Eu nu mă uit niciodată după ele, nu le caut, nu îmi pasă de ele!
Daaaaaa, pentru că ție nu-ți plac dulciurile…
Nu că nu-mi plac! Dar știu că Nu. Fac. Bine, îi reaminti George, accentuând cuvintele.
Nu e același lucru?
Nu, e cu totul altceva! Când nu-ți plac, nu ai vrea să mănânci. Dar când îți plac, le-ai mânca pe toate. Când îți plac, dar știi că nu-ți fac bine, te abții!
Adică… Tu te abții?
Cum spuneam, eu mă abțin… Vreau să fiu sănătos…
Și dulce? Dulce cum poți fi?
Apelezi la prietenele mele…
La cine? La fandositele alea de la clasa 1?
Pardon! Eu mă refeream la fructe!
La fructe? se strâmbă Florin.
Păi, eu am înlocuit bomboanele cu fructele, de când am văzut ce-ai mai plâns tu la doctor. Și le-am făcut și o poezie. Vrei să ți-o spun și ție?
Haide, zi-o acum, oricum, știu că vrei să te ascult… Dar poate că, dacă te ascult, nu mă spui mamei!
Mă mai gândesc, mă mai gandesc… Poate cât spun poezia uit ce-ai făcut, glumi George.
Ce bine ar fi…
Sssssssssssst… nu te bucura… am zis ”poate”. Și să știi că ar fi doar de data asta. Să nu se mai repete. Și-acum, ascultă în tăcere:

Să te-mprietenești cu Doamna Pară,

Ca supărarea să-i dispară.

Să îl respecți pe Domnul Măr,

Să nu-l mai iei așa-n răspăr…

S-o cauți tu pe Domnișoara Prună,

Că-i sănătoasă și e bună.

Ca asistente să le chemi la tine

Pe Cireșele, Caisuțe și Vișine!

Muuulte vitamine vei primi de la ele,

Și de la celelalte minunate – Căpșunele!

Mamăăăă, dar nu ai uitat niciun fruct! se minună Florin.
Păi, ca tine, că le ocolești pe toate?
Auzi, dacă mă apuc să învăț și eu poezia, crezi că poți să nu mă spui mamei că am mâncat bomboane?
Înveți poezia și apoi te abții de la căutat bomboane. De la căutat am zis, nu numai de la luat! Și de la căutat, ai auzit?
Aaaaaaaaaaa, bine, fac ce zici tu, numai să nu o întristez pe mami! Haide, spune poezia să o repet după tine, că deja am uitat-o. Cred că îmi ia un an s-o învăț…