Clopote de nuntă

Într-un oraș în care nimic nu se întâmplă,
Bat clopotele noaptea, tot așteptând o nuntă.
Îmi țin ochii în palme și rezem peste tâmplă
O viață strecurată prin sita prea măruntă.

Altarele sunt pline cu flori prinse-n coroane;
Când clopote ne-adună la nunta de metal,
Citim din cartea sfântă și sărutăm icoane,
Cu glasul în surdină din crezul ancestral.

Aprindem lumânări în vechile pocale,
Ca la o nuntă rea, făcută din greșeală,
Când îngeri despuiați, cu aripile goale,
Rămân încremeniți pe ziduri de cerneală.

Sunt martori alegorici din lumile ovale,
Prin care trec în goană bătăi de clopot rece,
Ne-nconjură pământul și crucile din vale,
Și scânduri prinse-n cuie privesc cum timpul trece.

Nuntași ce îi așteaptă cu vin și cu urale,
Convoi de nuntă albă se vede-n depărtare,
Orașul să-i serbeze cu grâu și cu petale,
Când clopote bat noaptea, strident și tot mai tare.

E nunta asta, parcă, paradă funerară
În cinstea libertății pierdută în biserici,
Cu mirii cuvioși credință ce-și jurară
La sfintele altare cu rugăciuni și predici,
Când s-au legat la cap pe veci, fără să-i doară.

sursa foto: google.com – Nuntă rusească, Marc Chagall