Fracturi și Iluzii – La moartea mea, să nu vină nimeni !

Din înaltul cerului, priveam la voi și la spectacolul, pe alocuri grotesc, alteori hilar, al propriei înmormântări.
Ploua mărunt, probabil la fel ca în ziua când am venit în lumea voastră, și de data aceasta mi-au fost ascultate rugile și ploaia s-a îndurat să-mi cadă peste fața frumos machiată.
Așa lăsasem cu gură de moarte, să apar dinaintea publicului ferchezuită și cu cele mai bune țoale: pantofii pe talpa cărora se citea numele brandului milionar, pe care îi achiziționasem cu multă trudă și care acum făceau obiectul râvnei tipelor care se perindau pe la picioarele mele cu flori și lumânări.
Livide, își mușcau buzele pictate în aceeași nuanță ca a rujului meu preferat, rouge, și le puteam auzi gândurile, precum zumzăitul unui roi de viespe: “nici pe ultimul drum nu a renunțat la roșu-pasiune, blestemata asta!”.
Sistematic, își lansau ocheade fulgerătoare, din care răzbăteau dușmănia, falsitatea și setea de competiție.
Eu ieșisem din ecuație, de acum înainte aveau mai mult spațiu în birou, ca să-și aranjeze armele femeiești în fața șefilor. Și le-ar fi orânduit frumos, ca pe un câmp de luptă dintr-un video-joc.
Aproape rânjeam sadic de acolo, de sus, când vedeam ce curbe minunate îmi scotea în evidență little black dress-ul, o rochie făcută la comandă, special pentru acest ultim rol.
Scormoneam ochii bărbaților, a tuturor foștilor mei iubiți care asistau la ultimul rămas bun; nu există o altă ocazie mai bună decât propria moarte, ca să-ți cunoști amicii, prietenii, iubiții și amanții, ba chiar familia.
Tipii cu care am ieșit în adolescență încercau o părere de rău, pentru că nu ajunseseră să materializeze o relație totală și profundă cu mine, fostul soț jubila, transpirat pe sub gulerul cămășii scorțoase care, într-un final, era călcată la perfecțiune, așa cum eu niciodată nu reușisem performanța. Și această nenorocire, fie vorba între noi, m-a condus să apelez, pe furiș, la serviciile unui avocat specializat în divorțuri.
Singurul care fuma retras, cu capul plecat și lacrimi șiroind pe obraji, era ultimul meu amant, un tip suficient de pocit fizic, încât să nu mă tem că mă înșela nici cu nevastă-sa, dar în aceeași măsură spiritual, spumos; o enciclopedie care îmi excita creierii și mă arunca pe culmile celor mai senzaționale orgasme, când intram în dezbateri existențialiste…

sursă foto: arhivă personală