Interviu cu artistul Cedric Popp

Îndrăgește finanțele, istoria, poezia, îi place să scrie și, pe lângă toate astea, adoră fotografia. A trăit în România, Marea Britanie și Belgia. Fiecare ƫară și-a lăsat amprenta asupra personalității sale. Are în sânge umorul românesc, eficacitatea britanică și cooperarea multi-lingvistică belgiană. Dacă ar fi nevoit să-și schimbe profesia, i-ar plăcea să combine cele două mari pasiuni: fotografia și călătoriile. Și, „dacă nu cere prea mult” (ca în poemul lui Marin Sorescu), ar adăuga pe listă scrisul. Între timp, își vânează visurile.

În săptămânile din februarie și martie 2021, EuropaNova Bruxelles consacră o expoziție de opere recente ale artistului Cedric Popp.

De când vă ocupați cu fotografia și în ce consistă bagajul dumneavoastră artistic?

Când aveam 14 ani am început să fotografiez cu un aparat sovietic, Smena. Câteva luni mai târziu l-am convins pe tatăl meu să construiască un mic laborator demontabil în baia noastră, unde am descoperit misterul developării unei fotografii. Mai apoi, pasiunea „tehnologică” de debut s-a transformat în alta, mai artistică. După o pauză de câțiva ani, m-am dedicat din nou acestei pasiuni de adolescent.

Nu știu dacă am un bagaj artistic, mai degrabă e un „aerostat” artistic. 

Ne puteți spune ce v-a condus înspre fotografie?

Mi-am dat seama că realitatea, fie ea perenă sau modelată după preceptele lui Heraclit, merită sau cere să fie înregistrată, până și transfigurată, sau  chiar și creată și recreată. Lumina cu care se imprimă fotografiile pe peliculă nu este doar o lumină fizică…

Care a fost cea mai mare provocare din viața dumneavoastră de artist?

Am mai multe pasiuni și câteodată timpul să le explorez pe toate este prea scurt. Însă timpul nu e singurul lucru necesar pentru fotografie, uneori trebuie să găsesc „spațiu în capul meu” ca să-mi pot imagina și apoi realiza o idee sau un proiect oarecare.

Și, desigur, fotografia depinde mereu de lumină, prin urmare, caut în mod perpetuu lumina ideală.

Care sunt subiectele și temele dumneavoastră preferate și cum au evoluat fotografiile dumneavoastră de-a lungul timpului?

Sunt mulți fotografi excelenți care se concentrează pe un anume tip de fotografie sau pe un subiect anume. Îi admir și adeseori mă simt inspirat de ei. Eu sunt un pic mai eclectic: îmi place să capturez peisaje largi, să surprind instantanee recurgând la tehnica de street photography sau să creez o imagine semi-abstractă pornind de la forme, lumini și umbre. Dar există și o limită în fotografiile mele: din ce în ce mai mult încerc să distilez esențialul unei scene în imaginile mele, să reprezint în aceste dreptunghiuri 2D complexitatea lumii exterioare.

Am aruncat un ochi pe site-ul dumneavoastră înainte de a vă intervieva și am văzut peisaje magnifice, orașe, străzi și locuitori. Care va (vor) fi tema (temele) expoziției de la EuropaNova Bruxelles și ați avut o gamă largă din care să alegeți, având în vedere că trebuie să vă limitați?

Mi-ar fi plăcut să am o temă și nu doar o colecție de fotografii complet distincte. Totodată, este foarte dificil să aleg. Am sfârșit prin a combina două teme într-una: Peisaje suprinzătoare – de peste zi din Belgia, nocturne, din alte părți. Dar am și trișat un pic adăugând o fotografie extrasă din colecția de peisaje bruxeleze.

V-ați  fotografiat copiii până acum? Ce sfaturi le-ați oferi dacă într-o zi se decid să devină fotografi profesioniști?

Primul meu copil are 19 ani și mi-a folosit drept model în ultimii ani. Al doilea copil are trei luni și vă pot confirma că va fi un subiect foarte important.

În ceea ce privește sfaturile, pentru multe profesii este suficient să le găsești atractive și să fii capabil să faci o treabă bună. Pentru a profesa ca fotograf, cred că ar trebuie cu adevărat să iubim arta asta (ceea ce nu este așa dificil…).

Vorbiți-mi un pic despre celelalte proiecte artistice…

Acum câțiva ani am publicat deja mai multe nuvele și mi-aș dori să reîncep să scriu și probabil, în cele din urmă să termin și să public un roman. Cum iubesc literatura și cărțile, lucrez la un proiect creativ al unei „librării de imagini”. Librării frumoase și insolite răspândite în lumea largă: la Singapore, Bruxelles, București sau în Provence, sau în multe alte locuri. Covid-19 a pus un pic de frână acestui proiect, însă, va fi oare subiectul unei expoziții în 2022?

Traducere realizată de Monica Tonea.

Il aime les finances, les histoires, la poésie, écrire et, par-dessus tout, il adore la photographie. Sa vie en Roumanie, en Grande-Bretagne et en Belgique a laissé son empreinte sur sa personnalité. Il possède l’humour roumain, l’efficacité britannique et la coopération multilingue belge dans le sang. S’il devait changer de profession, il aimerait combiner ses deux grandes passions : la photographie et le voyage. Et, « s’il ne demandait pas trop » (comme dans le poème de Marin Sorescu), il y ajouterait l’écriture. Entre temps, il chasse ses rêves !

En ces semaines de février et mars, EuropaNova Bruxelles consacrera une exposition des œuvres récentes de l’artiste photographe: Cedric Popp.

Depuis quand photographiez-vous et en quoi consiste votre bagage artistique?

J’ai commencé à photographier quand j’avais 14 ans avec un appareil soviétique “Smena”. Quelques mois plus tard, j’ai convaincu mon père de construire un mini labo démontable dans notre salle de bains où j’ai découvert le mystère du développement d’une photo. Par après, la passion “technologique” du début s’est transformée en une autre, plus artistique. Après une pause de plusieurs années, j’ai recommencé à me dédier à cette passion d’adolescent.

Je ne sais pas si j’ai un bagage artistique, mais peut-être une ”montgolfière” artistique?

Pouvez-vous nous dire ce qui vous a amené à la photographie ?

Je me suis rendu compte que la réalité, soit-elle pérenne ou héraclitéenne, mérite ou demande d’être enregistrée, voire transfigurée, ou même créée et recréée. La lumière avec laquelle on imprime les photographies sur la pellicule n’est pas seulement une lumière physique…

Quel a été le plus grand défi de votre vie d’artiste ?

J’ai plusieurs passions, et parfois trouver le temps pour les poursuivre toutes est trop court ! Mais, le temps n’est pas la seule chose dont on a besoin pour la photographie, je dois parfois trouver de “l’espace dans ma tête” pour imaginer et réaliser une idée ou un certain projet.

Et bien sûr, la photographie dépend toujours de la lumière, dès lors on chasse perpétuellement la lumière idéale!

Quels sont vos sujets ou vos thèmes favoris et comment vos photos ont-elles évolué au fil des ans ?

Il y a beaucoup d’excellents photographes qui se concentrent sur un certain type de photographie, ou de sujet. Je les admire et je suis souvent inspiré par eux. Moi, je suis un peu plus éclectique: j’aime également capturer les grands paysages, surprendre des scènes instantanées en faisant du street photography, ou créer une image semi-abstraite à partir de formes, lumières et ombres. Mais il y a aussi une ligne rouge dans mes photographies: de plus en plus, j’essaie de distiller l’essentiel d’une scène dans mes images, de représenter dans ces rectangles 2D la complexité du monde extérieur.

J’ai jeté un coup d’œil sur votre site avant de vous interviewer et j’ai vu des paysages magnifiques, des villes, des rues et des habitants. Quel(s) sera(ont) le(s) thème(s) de votre exposition à EuropaNova Bruxelles et avez-vous eu l’embarras du choix en sachant que vous alliez devoir vous limiter ?

J’aurais bien voulu avoir un thème, et pas seulement une collection de photographies complètement distinctes. Par contre, il est bien difficile de choisir! J’ai fini par combiner deux thèmes en un: Paysages surprenants: des jours en Belgique, des nuits ailleurs. Mais j’ai aussi triché un peu en ajoutant une photo extraite d’un paysage bruxellois!

Avez-vous déjà  photographié vos enfants ? Quels conseils leur donneriez-vous si un jour ils voulaient devenir photographe professionnel ?

Mon premier enfant a 19 ans et il m’a déjà servi en tant que modèle ces dernières années. Mon deuxième a trois mois et je confirme qu’il est et sera un sujet important.

Quant aux conseils… pour beaucoup de professions, il suffit de les trouver intéressantes, et d’être capable de faire un bon travail. Pour faire sa profession de la photographie, je crois qu’on doit vraiment l’aimer (ce qui n’est pas si difficile…).

Parlez-moi de vos autres projets artistiques…

J’ai déjà publié plusieurs nouvelles il y a quelques années, et je voudrais bien recommencer à écrire, et, peut-être finalement, terminer et publier un roman. Comme j’aime la littérature et les livres, je travaille sur un projet de création d’une “librairie des images” : de belles ou insolites librairies autour du monde, soit à Singapour, à Bruxelles, à Bucarest, en Provence, ou dans beaucoup d’autres endroits. Le Covid-19 a un peu freiné ce projet, mais peut-être sera-t-il le sujet d’une exposition en 2022 ?

Interview réalisée par Mirela NITA SANDU.

Mirela Niță Sandu a urmat facultatea de Litere din București, secțiunea franceză-italiană. Este profesoară de limba română la Instituțiile Europene și vice-președinte al asociației EuropaNova Bruxelles, cadru în care promovează valorile, cultura, limba și literatura română. Este coordonatoarea cărții „Romania mea – ghid pentru micul roman de pretutindeni”, în colaborare cu alte două autoare, o inițiativă de suflet care vine în ajutorul copiilor români din diaspora să descopere istoria, geografia, tradițiile și cultura românească. A fost decorată de presedintele Klaus Johannis cu ordinul „Meritul pentru învățământ” în grad de Cavaler,de asemenea, în cadrul Galei „100 pentru Centenar” a fost premiată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în parteneriat cu Ambasada României în Belgia, aflându-se printre cei 100 de români de succes din întreaga lume, premiați pentru activitatea lor din diaspora.