Perioada de Carnaval

O mare parte a lumii se află în plină săptămână de Carnaval. Deși țările catolice au o lungă tradiție legată de sărbătoare, originea Carnavalului nu se cunoaște cu precizie. În Mesopotamia, cu două mii de ani înainte de Hristos, se manifestau ritualuri similare în preajma trecerii dintr-un sezon în altul: purtau măști și sărbătoareau bombastic noua inversare a ordinii lumii.

Roma antică

Și romanii, preocupați să măsoare timpul, au început să organizeze o serie de sărbători păgâne care-l marcau, totul având o strânsă corelație cu poziția stelelor pe cer și, desigur, diferitele perioade ale anului. În Roma antică, la mijlocul lui februarie se celebrau Lupercalele. Carnavalul din Veneția își are menționată prima datare la 1094, asta neînsemnând că nu fusese celebrat și înainte.

Evul Mediu

Mai târziu, când biserica catolică a devenit omniprezentă în Evul Mediu, sărbătorile păgâne s-au răspândit cu viteză la curțile regale, prima amintită fiind sărbătoarea Bufonilor, care avea loc între Crăciun și Bobotează. Carnavalul nu are o dată fixă, fiind interdepentent de perioada de post dinaintea Paștilor. 

Perioada modernă

În epoca modernă, Carnavalurile de la Rio sau Veneția își poartă singure numele, prin faima dobândită. Dar să nu uităm că cel din nordul Italiei a avut întodeauna puternice conotații politice, pe când cel din Brazilia are un caracter social, care tinde spre libertatea absolută a omului. Firește, sunt nelipsite procesiunile mascate și în alte locuri din lume: Nice, Koln, Notting Hill, New Orleans, Malmedy, multe regiuni din Caraibe și multe altele. 

Am petrecut de cele mai multe ori perioada de Carnaval în Alpii francezi. E perioadă de vacanță școlară, e cutuma locului să petrecem concediu la schi, în Franța. Noaptea dinainte de mardi gras este ultimul moment în care catolicii se pot bucura de meniuri abundente. Marți este ziua care precede mercredi des cendres, prima zi de post. Seara lumea se distrează. On fait la fête la poalele pârtiei, comandăm vin fiert în cazanele amenajate pe zăpadă, clătite cu ciocolată și ne bucurăm de spectacolele oferite pe pârtie de monitorii de schi. Îi recunoaștem în lumina felinarelor după felul în care se mișcă. În mod normal, suntem deja de trei zile la curs cu ei, avem deja afinități și universul creat dă sentimentul de petrecere familială. Muzică, foc de artificii, măști, râsete, senzații tari pe gheață.

La schi

Firește, vilegiaturiștii se află la munte ca să se simtă bine. A doua zi, deși oficial e declarat Carême-ul, nu se ține cont de post, căci e foarte greu să reziști în fața micilor tentații culinare locale: fondues, raclettes, crêpes montagnardes Tartiflettes și moelleux au chocolat. Perioada de reculegere, pentru catolicii practicanți, începe la întoarcerea acasă. Faire la grasse matinée e o altă noțiune bine împământenită în ceea ce privește dimineața de după ceremonie. Programul fix de schi e puțin dat peste cap după petrecere, se renunță la rigiditate și e în accepțiunea tuturor faptul că miercurea e o zi lejeră de schi. Monitorii se resimt și ei după noaptea eclatantă. Cel mai bun remediu e să o luăm ușor, să nu ne aventurăm pe pârtii dificile și să facem opriri mai dese la cabane. Cu puțin noroc, să lenevim pe șezlonguri la soare, cu un cappuccino sau o ciocolată caldă alături.

Mi-e greu să separ perioada de Carnaval de săptămânile de schi petrecute fie la Avoriaz, Val Thorens sau Belle Plagne. Anul ăsta, din cauza crizei sanitare, majoritatea statelor și-au sistat carnavalurile, iar anul trecut și le-au scurtat. Vacanțele școlare și-au respectat datele, copiii din școlile primare s-au deghizat în ultima zi de școală dinainte de vacanță, în rest, o liniște apăsătoare a dominat spațiul.

În Belgia

În schimb, străzile n-au rămas pustii în orașele din Belgia. Cel puțin duminica trecută, le dimanche gras, care a coincis de data asta cu ziua îndrăgostiților. Piețele Mari (Grandes Places) din Anvers, Bruxelles, Gent, Stavelot, Namur și multe alte orașe sau umplut de oameni dornici să sărbătorească dublul eveniment. Am avut parte de mult soare, după câteva zile geroase. Vremea îmblânzită, caserolele pline cu mâncare, paharele umplute cu vin spumant, picnicurile ad-hoc și măștile date deoparte (contrar tradiției de mascaradă a acestei perioade). Multe zâmbete care au atenuat puțin din disconfortul indus de situația fără precedent în epoca noastră. O energie generală, să lase impresia că bunul mers al lucrurilor nu a fost trecut în uitare.

Monica Tonea a studiat filologia la liceul „George Călinescu” din Constanța; este licențiată a Facultății de Litere, Filosofie și Istorie din Timișoara, cu specializarea în Jurnalistică și Științele Comunicării. A publicat de-a lungul timpului articole și texte literare în Bel-Esprit, Literomania, Revista de Povestiri, Liternautica, Itaca Dublin și pe blogurile Adevărul. Este editor la revistele Timpul Bruxelles și Itaca Dublin. A debutat editorial cu volumul de povestiri Piatră de hotar, editura Libris (Creator), 2019.